Un pitic atât de mic, făcea baie într-un ibric… Ne-am amintit de această parte a unei poezii pentru copii când ne plimbam într-o seară pe strada Gheorghe Șincai și ne-a atras atenția un semn luminos. Literele I B R I C străluceau prin geamul unei cafenele mici și parcă ne făceau în ciudă că n-aveam timp atunci să ne oprim puțin să bem ceva. Dar credem că așa a fost să fie. Dacă nu am fi plecat atunci și nu am fi revenit a doua zi, nu l-am fi întâlnit pe Abel, fondatorul Ibric Coffee Shop. Am stat puțin la povești și am aflat că Ibric a fost gândit, la început, drept un loc pentru el, un loc unde să-și poată bea cafeaua în liniște, un spațiu unde să se simtă bine, să fie o parte din el. Ibric este acum un loc pentru oameni, un loc despre oameni.
Cele mai frumoase sunt discuțiile de dimineață cu oamenii sau partidele de șah. Posibilitatea de a veni la Ibric și a juca o partidă a prins contur în pandemie, când cafeneaua nu se bucura de atâția oameni cum sunt acum zilnic la Ibric. Atunci, Abel a adus de acasă măsuța de cafea făcută de el și a transformat-o într-o masă de șah, unde se juca împreună cu un angajat. Acum oricine poate savura o ceașcă de cafea caldă lângă piesele de șah, așteptând un doritor să facă prima mutare. Și fii pe pace, așteptarea nu va fi prea lungă. Ne-a șoptit cineva că există un grup mare de jucători de șah și iubitori de cafea.
În Ibricul din cafenea nu am găsit niciun pitic. Cine știe, poate piticul era tipul cu un singur picior care s-a oprit la Ibric să povestească în detaliu despre o lume paralelă. Acum câțiva ani, acest personaj a lăsat la cafenea un bilețel cu instrucțiuni despre portalurile lumii pe care o descrisese. Lui Abel i-a rămas în minte această întâmplare, considerând-o un scenariu foarte mișto pentru un film. Din păcate, se pare că timpul ar fi rătăcit bilețelul cu detalii despre universul paralel. Însă, dacă ești curios poți încerca să-l cauți pe panoul cu bancnote din toate colțurile lumii și cu bilețele de la oameni. Legenda spune că trebuie să fie pe acolo.
Și nu, panoul nu a fost creat pentru potențiale scenarii de film despre universuri paralele, ci pentru ca cei care nu își permit să cumpere ceva să se încălzească, să poată lua cu împrumut o bancnotă de pe panou, lăsată de un alt om bun. Acest dar de suflet a devenit o inspirație pentru vizitatorii din alte țări, care au lăsat și ei un cadou pentru ceilalți, făcând cinste în propria monedă.
P.S.: Dacă treci pe la Ibric, nu căuta piticul, ci uită-te pe panou după biletul acela. Dacă îl găsești, scrie-ne. Suntem tare curioși…
P.P.S.: Scrie-ne și dacă nu-l găsești. Și lasă pe panou un dar de suflet pentru cineva. Într-o lume paralelă vei primi înapoi înzecit!
Ador locul ăsta efectiv, de la design până la gustul propriu-zis al ceștii de ceai.
Un loc cu totul aparte! unde timpul chiar stă în loc.
Acum îmi place și mai mult Ibric!
…mereu este vorba despre a darui…ce frumos!…cand faci ceva cu iubire, lucrurile se aseaza intr-un fel anume, astfel incat ti se intoarce darul..chiar in acest Univers!..multumim!