Prima zi a început cu o alergătură după autobuz, urmată de realizarea că autobuzele sunt multe și pleacă des: poți merge relaxat. Șoferul nostru a așteptat să se urce oamenii nerăbdători să ajungă, apoi s-a amuzat la vorbele unui mic fan Electric Castle, puștiul de 4-5 ani de lângă noi întrebându-și părinții „când ajungem?” în secunda în care s-a așezat pe scaun.
Vocea subțire, dar hotărâtă a urmat imediat în tot autobuzul: „Șoferuleeee, hai să mergeeeem!”
Comanda a fost dată, iar noi eram din ce în ce mai aproape de experiența ediției aniversare Electric Castle.
Prima zi la Electric Castle
Timp de 10 ani, festivalul a crescut, s-a dezvoltat, s-a maturizat, dar și-a păstrat spiritul tânăr, neobosit, cu o pasiune ce se reflectă în ochii celor 18.000 de oameni care se bucură de toată experiența de a trăi în Bonțida pe parcursul festivalului, în EC Village, anul acesta. Pe lângă ei, mai sunt alte zeci de mii de suflete ce au ales să-și petreacă cinci zile de iulie la festival și să profite la maxim de toate activitățile oferite.
Pentru mulți dintre cei de la castel, miercuri a fost încălzirea – o rundă de joc de glezne și de explorat fiecare colțișor al festivalului. Peste tot se întâmplă câte ceva, dar fiecare găsește acel ceva care îl face să se simtă bine, să se simtă în largul său. De aceea, oamenii cu care am povestit puțin azi spun că, atunci când vin la festival, pare că se întorc acasă. De la jocul intens de tenis de masă, în care uiți cât e scorul și o iei de la început, până la relaxare și meditare pe nisipul de la plaja dintre copaci, am găsit prieteni, familii și străini, care poate nu știu încă, dar probabil vor deveni prieteni până la finalul celor cinci zile de distracție.
Am venit să dansăm
Cei cărora le-a fost dor de muzică și dans au avut de ales dintre 8 scene, Hangar, Booha, Hideout, Dance Garden, Drip, The Beach, Radio Stage și Roots, unde și-au găsit ritmul interior și au dansat până dimineață.
Dansul e emoție pură, iar atunci când o mare de oameni dansează împreună se creează ceva ce înalță podeaua până la scenă. Când dispare distanța dintre public și DJ și toți trăiesc același ritm, nu mai contează că nu vorbesc aceeași limbă sau că nu s-au pus de acord inițial de unde să ia o gustare în festival. Prin dans ne eliberăm de tot ce e negativ în jurul nostru, găsim curajul să fim noi, să ne lăsăm corpul să simtă ritmul – și să ne placă felul cum se mișcă. Poate suntem uneori prea conștienți de propriile mișcări sau ne gândim prea mult la ce ar crede ceilalți despre dansurile mai mult sau mai puțin stângace pe care le inventăm. Totuși, toate aceste gânduri dispar odată ce pășești în Hangar, la Reel Party.
Am fost la Reel Party și ne-a plăcut
Da, ai înțeles bine. Știi videoclipurile acelea scurte de pe Instagram? Acelea la care juri că nu te uiți mai mult de 5 minute, dar te trezești după câteva ore că te-ai pierdut într-un scroll infinit și că fredonezi refrenul unei piese pe care nu poți spune sigur de unde o știi? DJ Yoda e maestrul care îmbină cele mai populare piese și trenduri de pe Instagram într-o oră și jumătate de energie și dans. O colecție de amintiri și o colecție de imagini cu oameni frumoși – cu asta rămânem după prima zi.
Ieșim din festival privind spre roata mare deasupra căreia fulgerele luminează cerul.
Să fie ediția aniversară cea care se întoarce la originile noroioase? Un lucru e sigur: oamenii sunt aici an de an indiferent de vreme și se bucură. Cum spunea azi un fan în drum spre intrarea în festival: „Și pe ploaie și pe vânt, la Electric vin oricând!”
Ne vedem mâine!
Faine poze, fain text! De abia astept să citesc articolul următor! Și să-l distribui, desigur, la fel ca și pe acesta.