Ai încercat vreodată să dai volumul mai tare la tăcere? Dacă rațiunea îți spune că e imposibil, noi te invităm să iei parte la o experiență unică, ce-ți hrănește sufletul. Creată de organizatorii Jazz in the Park, expoziția Music Gallery e prima și singura expoziție, din România, dedicată muzicii. Aici am descoperit cum se simte să pășim într-o lume în care liniștea – ce pare că domnește în Muzeul de Artă – se transformă în sunet adevărat, odată ce acul pick-up-ului atinge discul de vinil, iar oamenii își pun căștile și ascultă.
Expoziția creează, sub tematica „Backstage Pass”, ocazia perfectă de a ne strecura în culisele muzicii, de a gusta din secretele muzicienilor și de a căuta inspirație în inspirația artiștilor preferați, care au trăit în alte timpuri.
Galeria ne gâdilă simțul auditiv, ne invită să ascultăm, dar ne indică ce și cum să ascultăm. Ne invită să luăm parte la o experiență imersivă, prin care să învățăm despre istoria și influențele jazzului cum îl cunoaștem acum și despre cum sunetele spun atât de multe celor care își dau timp să asculte. Totodată, ne pune în fața unor instalații artistice realizate cu ajutorul unor echipamente audio de redare Hi-Fi (High Fidelity), prin care sunetul, redat la cea mai înaltă calitate, ajunge din căști direct în suflet.
Deși am ales să explorăm expoziția în ritmul nostru, l-am tras de mânecă pe Radu, ghid la galerie, curioși să aflăm ce înseamnă Music Gallery pentru cineva care a contribuit la crearea experienței.
Music Gallery e o experiență de mediere culturală, ce mă face să mă simt parte a unui eveniment cultural cu care rezonez. Este, pentru mine, o bucată din sunetul muzicii. Înseamnă dragoste pentru echipamente Hi-Fi, înseamnă povestea din spatele muzicii.
Trecând prin 8 încăperi, noi am trecut, de fapt, printr-un infinit de stări de bine. Am plecat din backstage, unde ne-am reamintit evoluția celor mai importante instrumente folosite în muzica jazz, saxofon, violoncel, pian și contrabas. Ce e fascinant la aceste instrumente e frumusețea duală de care dispun: pe de-o parte – măiestria sunetelor create cu ajutorul lor și pe de alta – eleganța obiectului în sine, ce merită admirat din cele mai inspirate unghiuri, așa cum am văzut în fotografiile din expoziție.
Înaintând în următoarea cameră, am trecut în revistă evoluția discurilor de vinil și a pick-up-urilor ce ne-au dăruit sunetul plin de amintiri și emoții, începând cu invenția fonografului de către Thomas Edison, până la aparatele mult râvnite și astăzi de pasionați. Tot aici, am găsit singurul aparat de inscripționat viniluri din România și ne-a părut rău că nu-l puteam împrumuta puțin.
Singurul loc din muzeu în care muzica răsuna fără a fi nevoie de căști era camera acustică – un spațiu pentru sufletul tău, în care să-și găsească echilibrul, lăsându-se purtat de sunetele redate la „intensitatea ideală”. Chiar dacă am crezut că preferam să fim singuri în audiție, am descoperit că și alături de un străin ne-am relaxat. E puterea muzicii să ne aducă aproape, să ne împrietenească și să ne lege, când unicul lucru în comun e pasiunea pentru jazz.
Următoarea încăpere, numită simplu Mediateca, a fost, pentru noi, o călătorie printr-un secol de muzică jazz, experimentând câte puțin din jazzul anilor ’20, din istoria unor personalități importante din lumea muzicii. Deși e o experiență de savurat individual, aici le-am întâlnit pe Dora și Yvonne, care s-au bucurat împreună de expoziție, simțindu-se inspirate de muzică și de instalațiile artistice.
Povestind puțin cu Yvonne, care e pasionată de jazz, am aflat că cel mai mult i-a plăcut faptul că a reușit să asculte cu adevărat muzica.
Mi-a plăcut că am putut să ascult într-un cadru specializat. Acasă sunt mult mai multe zgomote care intervin și aici chiar am auzit-o la un alt nivel.
A impresionat-o instalația din cea de-a cincea cameră, unde, cu o pereche de căști și făcând doar câțiva pași în jurul globului, a ascultat muzica a 14 regiuni din lume, identificând influențele culturale ce au schimbat jazzul de-a lungul timpului. A rămas să asculte de mai multe ori muzica Sahara Touareg, pe care o descrie ca fiind „hipnotică”.
Desigur, muzica jazz se întâlnește în multe locuri din întreaga lume, dar se întâlnește, de asemenea, în multe domenii. Se infiltrează și își creează cămin în animație, terapie și chiar matematică, fiind mai mult decât un gen muzical. În jurul anilor 1930, desenele animate erau simple, vocea se folosea puțin, iar cheia ce ținea privitorul atent și dornic să vadă mai mult, să zâmbească și să se relaxeze era jazzul. Știm cu toții cum ne uitam la Pisicile Aristocrate și ne doream să fim pisici sau râdeam cu gura până la urechi la Pantera Roz, unde jazzul crea atmosfera perfectă. Yvonne precizează că galeria „reflectă foarte bine cum jazzul poate să pătrundă în foarte multe medii și poate să fie accesibil și pentru copii, pentru că are multe tonalități – poate fi și mai grav, dar poate fi și ludic”.
După teorie a urmat practica, ultima încăpere a galeriei fiind camera de joacă, unde am testat pianul, tobele și chitara și ne-am prefăcut că suntem mari muzicieni, apăsând pe clape, mișcând repede bețele sau ciupind melancolic aceeași coardă – pentru că doar noi puteam auzi ce cântam, sunetul instrumentelor fiind redat în căștile fiecăruia. Și ce bine a fost că nu au auzit toți din galerie sunetele deloc armonioase din încercările (eșuate) de a crea un jazz al nostru!
Lăsăm, așadar, muzica celor inspirați și talentați, iar noi aflăm parola secretă și pătrundem în Jazz Bar, un loc de socializat, împărțit păreri și pahare de vin, inspirat de memorabilele speakeasy-uri. Printre primele locuri în care s-a născut jazzul au fost speakeasy-urile din Statele Unite. În perioada Prohibiției (1920-1933), acestea erau baruri ilegale, unde, prin experiment și improvizație, se creau noi stiluri muzicale. În acea perioadă, jazzul era privit drept muzica libertății și a devenit „coloana sonoră a rebeliunii împotriva interdicțiilor sociale”.
Însă pentru noi a fost coloana sonoră a unei seri deosebite, care ne-a reamintit cât de mult iubim muzica și poveștile și cât de mult ne plac oamenii care creează proiecte cu și din suflet.
P.S.: Mai e doar o zi în care puteți vizita expoziția, dacă nu ați trecut pe acolo deja: sâmbătă e o zi plină de activități frumoase, ateliere pentru copii și aceleași sunete minunate pe care le așteptăm din nou, la anul.