México en la piel, cum ar spune Luis Miguel
Deși un punct mic pe harta Clujului, e un punct ce sclipește în cele mai profunde culori și răsună cu cele mai puternice ritmuri, un punct atât de greu de neobservat: Bodega del Taco.
La intrare în această unică taquería, am fost întâmpinate cu zâmbetul pe buze și cu multă căldură de către Daniel și Patricia, un mexican și o clujeancă care s-au cunoscut în state. Au locuit împreună 8 ani în Mexic, în Morelia, capitala statului Michoacán, și ca toate poveștile mari de amor, când ai așa de multă dragoste de împărțit se soldează și cu victime colaterale, așadar, Patricia ne spune că s-a îndrăgostit de tot ceea ce reprezintă Mexicul, „de mâncare, de cultură, de oameni și, cum zice și soțul, am vrut să aducem măcar o bucățică din bucătăria mexicană aici”.
Anii au trecut, Clujul s-a dezvoltat și ei au decis să-și încerce norocul și pe plaiuri românești, știind că gastronomia aduce oamenii împreună: „am văzut că există foarte multă cerere și gata, am spus că e momentul și ne-am pus, alături de 2 copii, în 7 valize”. Și-au dovedit rapid că este adevărat, că gastronomia chiar aduce oameni împreună și acolo, unde toată lumea merge la tacos, indiferent din ce strat social provin, dar și aici, unde, deși au știut că ideea va prinde la public, ne spun râzând că „ne-am așteptat să fie mai gradual, dar a evoluat peste așteptări, lumea vine și revine pentru atmosferă, pentru muzică, pentru că mâncarea nu își pierde niciodată din gust”.
Printre culori aprinse și zâmbete timide pe care și le ofereau unul celuilalt, ne-au mărturisit că nu a fost mereu așa ușor, deși lucrează armonios doar ei doi în acest moment, știind deja exact ce trebuie să facă. Au trecut împreună peste momentele mai dificile de la început și acum, șocați până și ei de cât de bine se completează, Patricia ne spune „…funcționează… tot ce facem, de contabilitate mă ocup eu, aprovizionarea o facem împreună și partea de gătit e doar el”. Râd, se uită din nou unul la altul și spun cu o pace lăuntrică deosebită „suntem doar noi doi”.
Cu greu ne abținem să nu dansăm și să cântăm și noi, fiindcă ritmurile tradiționale pătrund prin tine, lăsându-te cu o pofta acerbă de mai mult, dar nu doar noi simțim asta, ci și comunitatea care s-a format la nivelul Bodega del Taco: „avem parte de clienții ideali, oameni foarte faini ne trec pragul, din prima de când am deschis. Majoritatea sunt clienții casei și revin, își aduc și prietenii și familia iar câteodată vin oameni de 3 ori în aceeași zi. Vin o dată, apoi revin cu prieteni, familia să mănânce”.
Nu îți poate scăpa din privire nici logo-ul colorat atârnat de perete, care este obiectul cel mai de suflet al lui Daniel, din tot restaurantul, având o poveste minunată în spate, fiind vorba de un dans tradițional din Michoacán, statul său originar. Întruchipează danza de los viejitos, unde patru bărbați reprezintă cele patru elemente, foc, apă, pământ și aer, Patricia ne spune că „patru reprezintă și cele patru feluri de porumb: roșu, galben, alb și albastru din care se produce tortilla”. Iar, pentru că vine vorba de tortillas, ea ne arată și un tortillero, folosit pentru a păstra pâinicile calde.
Vorbind de întâmplări frumoase ce au avut loc la bodegă ne spun că „nu exista zi să nu fie ceva frumos și ne inspiră foarte mult că facem oameni fericiți”. Totuși menționează că au fost foarte emoționați atunci când ambasadorii Mexicului au decis să ia masa la restaurantul lor: „deoarece avem un consulat onorific la Cluj, domnul consul a aflat de noi și, fiind implicat cu comunitatea, l-a adus, anul trecut, pe excelența sa la noi. Atât de mult s-a bucurat să vina aici, s-a simțit ca acasă, vai mai dă-mi unul de acesta, unul de acesta. Anul acesta au revenit, acum e vorba de o doamnă ambasadoare”. Cea care le dovedește că au reușit să creeze un mic colț de Mexic în inima Transilvaniei e nimeni alta decât comunitatea mexicană din Cluj, care se constituie din mai bine de douăzeci de familii: „mexicanii toți au venit, nu știu cum află de noi, până și dacă vin în delegații, pe fugă, direct la noi, tuturor ne recomandă”. Încântată, Patricia ne șoptește că s-a gândit: „Wow! Dacă până și mexicanii ne-au recomandat…”.
Precum Patricia este îndrăgostită iremediabil de Mexic, Daniel ne mărturisește și el cât de mult îi place aici: „Cluj e casa mea”, iar cei doi își doresc un loc mai mare, cu o terasă, fiindcă „în comunitatea mexicană, unul dintre ei este muzician, cântă mariachi și deși a mai cântat și am făcut evenimente, a fost mai mult pentru mexicani, pentru că nu putem să invităm pe toată lumea, așa că ne-ar plăcea mai mult spațiu și pentru evenimente de genul”. Totuși, deocamdată, rămân cumpătați și fericiți cu ceea ce au, fiindcă nu vor, sub nicio formă, ca autenticitatea și intimitatea, valori ce zac la baza localului, să se piardă.
Iar, dacă mirosul încântător care-ți pătrunde în suflet și gustul autentic al căldurosului Mexic, dat de tortillas proaspăt frământate și calde, carne suculentă trasă la tigaie în sosuri cremoase și legume colorate nu te conving să cauți refugiu într-un colț din paradis, într-o zi friguroasă de iarnă europeană, poate această melodie are o șansă: