cafea

Cafeneaua Koffer

Cum treaba cea bună se face când pui mână cu mână            

Într-o lume post-modernă, în care suntem toți mai disparați, alienați de atâta muncă, posedând un eu fragmentat în mii de bucăți, aruncate de colo-colo, să găsești o comunitate, cu idealuri cu care rezonezi, unde te simți ca fiind parte din ceva mai mare: wow! Aș fi putut spune că este un vis, o adevărata născocire, până am stat de povești cu Timea, de la Koffer, o micuță „cafenea cu cărți”.

„Am vrut să avem o locație care este ca și casa noastră”

Și așa s-a și întâmplat. Acum 10 ani, având ca punct de inspirație oamenii din jurul ei, Timea a făcut dintr-un concept nou și unic pentru Cluj-Napoca la acel moment, o realitate, iar zâmbitoare ne mărturisește că și-a dorit un loc unde și mamele cu copii lor să aibă parte de intimitate și să simtă că sunt bine-veniți „când noi am deschis, nu erau așa de multe cafenele, dar nu existau locuri pentru copii, așa că din start mi-am imaginat ca o să avem atunci o camera pentru copii, am adus multe cărți pentru ei și o bucătărie de jucărie…”.

Cu fiecare moment care trecea, au continuat să clădească înspre această casă, au construit mesele din valize vechi și astfel Timea a folosit tot ce avea la dispoziție și ceea ce a primit de la comunitatea ei „valizele noastre de la bunici – am vrut sa le dăm o nouă viață”. 

 

Din dorința de a menține comunitatea maghiară închegată și în România, a creat o cafenea pitorească cu cărți alese „am adus cărțile în limba maghiară, ca să ținem și cultura noastră în România”. Construind locșorul de la 0, totul a fost realizat cu intimidant de multă atenție pentru detalii „nu-mi place dacă cana este în vitrină, hai să folosim tot! Iar dacă bei dintr-o cană veche, gustul este altul… simți altfel ceaiul, cana fiind subțire, ține mai mult caldura, este altfel până și când prinzi urechea cănii, este mai fragilă deci și momentul în sine este unul mai fragil”. Dar nu doar cu ajutorul comunității maghiare s-a construit totul, „am creat și împreună cu copii din Pata-Rât, a fost un proiect, au venit aici și ne-au ajutat cu mesele, am avut niște idei fiindcă am dorit să refolosim toate lucrurile”.

Pe lângă selecția de băuturi gustoase, de unde Timea ne recomandă să încercăm fie un smoothie cu unt de arahide după care „și copii sunt înnebuniți”, fie un cortado cu lapte cremos, sau poate că un ceai albastru sau o ciocolată caldă, ne mărturisește cu o pasiune nemărginită în glas că Koffer este mult mai mult decât doar băuturi gustoase. Obiectul ei preferat este de fapt „pămătuful cu care ștergem praful, pe care l-am găsit la un târg”, dar apoi continuă cu ochi sclipitori, îndrăgostită de fiecare detaliu neobservabil ochiului ce nu știe să recunoască tainele ce-l înconjoară, ne dezvăluie și mai mult din ceea ce face Koffer o a doua casă pentru atât de mulți trecători „dar.. și valiza din centru, cred ca are 100 de ani, am vrut sa fac o masă pentru mine acasă la început, dar apoi am lăsat-o aici; ah! Și lampa aceea din alamă, plus câte lucruri avem de la clienții noștri…toate vederile pe care le vezi, toate imaginile care le vezi în rame sunt de la prietenii noștri, care sunt și artiști”.

 

După diverse târguri micuțe, lansări de cărți, și alte nenumărate evenimente petrecute în cadrul cafenelei, unde amintim chiar și evenimente cu copilași „vin 30 de copii, cât încape, avem oameni care se joacă cu ei, le spun povești, primesc ceaiuri”, Timea și-ar dori un spațiu mai mare unde s-ar putea pune mai multe idei creative în aplicare și unde ar exista mai mult spațiu de manevră „întotdeauna cred că e sănătos să schimbi, să fie mai bine; aș schimba…aș dori să lucrăm mai mulți lângă bar, în loc de o persoană, să fie două…și aș dori să… mărim Kofferul, am vrut să pun aici un dulap ca să intrăm prin dulap ca și în Narnia, în locul pentru copii, dar pereții nu se pot demola”. 

Cu trecerea timpului, au primit tablouri, vederi, rame, cărți, și multe alte cadouri, dar asta nu înseamnă că ea nu continuă să-i surprindă pe oameni, să le facă cadouri și clienților (mai bine zis prietenilor) ce-i calcă pragul: „am niște cești care au murit” spune ea râzând de propria încântare, „vezi și în spatele tău, adică nu le mai putem folosi fiindcă lipsește o mică bucată din ele, așa că vrem sa ne bucurăm de ele, așa…doar să le vedem”, dar povestea magică care ne-a făcut colțurile gurii să se ridice magnetic în sus, stă într-un gest atât de simplu, de ludic, de autentic „în ceștile acestea tot timpul lăsăm niște cadouri, de exemplu, o gumă de mestecat sau o ciocolată mică, și le tot schimbăm, și ei tot le găsesc, și se bucură”. Se ridică apoi timid și-mi arată că în ceașca din spatele nostru este un origami acum. Poate că, viața este doar despre micile bucurii și momentele tâmpe în care îți amintești că de fapt, totul este despre asta.

 

Un bar deschis, sincer care-ți permite să vezi înăuntru, borcane ce stau pline cu fulgi de ciocolată albă, neagră, cutiuțe cu ceaiuri alese, pereți plini de rafturi cu cărți, cărți de copii, cărți de adulți, un mic stand cu cărți de la editura lor, Koinónia, care există de mai bine de douăzeci de ani, lămpi vintage, „pentru că avem o altă aură când închidem lumina mare și lăsăm luminile mici din colțuri”, cănițe înșirate peste tot, geamantane vechi, tablouri cu rame trăznite, cărți poștale prinse în sticlele meselor, am putea spune că toate astea descriu esența locului, dar am minți. Atmosfera este pictată de oameni, oamenii care au făcut cafeneaua cu cărți să devină realitate și oamenii care calcă curioși pragul zilnic și se alătură familiei.                           

 

Prin munca grea de zi cu zi, poveștile a 3 fete care prepară băuturile s-au împletit și ajutându-se au devenit o familie „când vine ziua noastră, avem mâncarea care e comună, avem tort și dăm toată ziua ori tort ori doar ciocolată caldă”. Consumând împreună, și punând fiecare o mică contribuție la mese, Timea spune că „nu e ceea ce am consumat, e că am consumat împreuna, și dacă a fost o pâine cu unt”. Așa că prin băuturi și bucate obișnuite sau mai puțin obișnuite, fericirea a intrat în sufletele lor negreșit și i-a apropiat.

Mereu folosind pluralul, când a vorbit de creatorii Koffer, ea consideră că nu poate folosi singularul, „nu pot spune eu, pentru ceva care nu am făcut eu singură, eu nu cred că oamenii fac numai ei singuri ceva… deci când ai întrebat dacă tu ai construit, păi da și nu, de aceea am putut doar să spun ca am făcut noi, împreună, cu comunitatea noastră, cu fetele care servesc aici, cu editura care a adus cărțile…”.

 

Vizita ne lasă cu un sentiment aparte și imersându-ne în acest mediu, observând tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, rămânem în minte cu un gând plăcut, care ne gâdilă sufletele, iar Timea ne mai spune încă o dată cât de tare se bucură de existența acestei comunități “copii citesc! mă bucur că avem o comunitate care citește… avem multe librării în România, văd că suntem într-o țară în care oamenii încă apreciază cărțile”. Așa să fie oare? Căci noi așa sperăm… fiindcă fără cărți ne pierdem în vâlva vieții de acum și uităm că taina cuvintelor ne poate aduce așa de aproape unii de alții. Acum, într-o lume în care este atât de comun să ne privim la singular, prin magia cuvintelor ce stau lipite laolaltă în file delicate devenim din nou „noi”. 

interiorul cafenelei sisters

Cu sor-ta la cafea

Cafea, muzică bună, animăluțe, prieteni, timp oferit celor care contează, fără distrageri, bere artizanală, muncitori, veste portocalii, excavatoare și lopeți. Ghici ciupercă ce-i! Dacă petreci mult timp prin centru sau cauți un loc unde să te încălzești, să te ferești de vântul rece de decembrie, poate ai ghicit că am descris în câteva cuvinte strada Universității. În rândul de localuri simpatice de pe Universității găsim cafeneaua Sisters. De 12 ani, oferă un spațiu cald, cu băuturi și gustări bune, un loc unde se adună oameni faini. De când ne plimbăm prin Cluj, adunând experiențe și făcându-ne prieteni, am trecut de mai multe ori pe la Sisters și în cea mai recentă vizită am povestit cu Laura, barista la cafenea.

Nu a fost o surpriză să aflăm că activitatea preferată a Laurei este să creeze băuturile, în special cafeaua. Dar a fi barista nu se rezumă numai la a face cafea și a fi prietenos cu oamenii ce vin la cafenea cu chef de vorbă, ci e important să fii atent la detalii, să ai un simț al observației și să-ți găsești liniștea în locul în care lucrezi. Laura spune că are un loc preferat în cafenea, dar nu e un loc pe care îl poți găsi ușor ca vizitator. Ca-ntr-o hartă a unei comori, Laura ne ghidează spre „x-ul” care marchează locul: după câțiva pași de la intrare, stând între două scaune de bar și privind spre a doua cameră a cafenelei, observăm de ce îi place Laurei să privească de acolo înspre pictura mare din sala din spate. Bolta ce desparte cele două camere încadrează perfect pânza rotundă ca două piese de puzzle ce s-au regăsit după un timp în care au fost uitate pe fundul sacului, între alte piese.

Laura nu ar schimba nimic la cafenea, nu i se pare că i-ar lipsi ceva, dar nu ezită să precizeze că momentan lipsește strada. Lucrările pe strada Universității au început de câțiva ani și ușor-ușor arată de parcă ar fi aproape gata. Proiectul „Lucrări de Amenajare Urbană strada Kogălniceanu, strada Universității și străzile adiacente” a fost anunțat de primăria Cluj-Napoca în toamna anului 2020. În vara anului 2023, trei ani mai târziu, dacă voiai să mergi la Sisters aveai două opțiuni de călătorie: fie te enervai că mergeai cu adidașii prin nisip și mai călcai greșit pe o greblă de nici nu știai ce te-a lovit, fie îți luai direct șlapii și îți imaginai că ești pe plajă în concediu. Cam așa arăta „plaja” din fața cafenelei, în vară:

Lucrările au început, propriu-zis, anul trecut, iar strada care era plină de mașini, urma să fie transformată într-o pietonală largă. Urmează. În continuare, proiectul este în lucru, dar parcă de câteva săptămâni se vede la orizont un final al prafului care se ridica (mai ales vara) și-și făcea loc printre case și cafenele, căutând să intre și în cafeneaua Sisters, să încerce să deranjeze amicii care stăteau la povești la o cafea – dimineața, sau la o bere – seara. Cu toate astea, cei care trec pragul Sisters uită până și de gălăgia de afară sau de aerul îmbâcsit. Un labirint de culori calde și un spațiu pentru prieteni și familie – cam așa am descrie Sisters.

Ne place să ne găsim de lucru în locuri calde, în care să ne simțim confortabil și uneori uităm că în unele localuri ești încurajat să porți o conversație și fii mai atent la cei cu care ai ieșit la cafea, acesta fiind și cazul Sisters. Tocmai de aceea, vei întâlni în cafenea mici semne roșii care îți amintesc să lași laptopul și munca pentru mai târziu, pentru un alt spațiu și o altă ocazie: „no laptops”/„fără laptopuri”. Sisters îți spune că ai destul timp. Ai timp să petreci puțin timp cu tine și cu prietenii tăi, cu familia ta și poți să lucrezi mai târziu. Aici e timp să te bucuri de gustul bun al unei gustări, de o atmosferă caldă și de oamenii care te înconjoară.

P.S.: Noi am fi vrut să deschidem laptopul să scriem acest articol, dar am rezistat tentației și ne-am dat timp să observăm fiecare detaliu, fiecare tablou și culoare. 

P.P.S.: Dacă noi am reușit, poți și tu. Ia o pauză de la lucru. O meriți.

interiorul cafenelei Tamper

Tamper Coffee, ca acasă

Probabil ai trecut de un milion de ori prin piața Cipariu, probabil ai și văzut semnul Tamper Coffee și ai simțit mirosul de cafea trecând pe lângă el, dar probabil nu te-ai gândit niciodată să te oprești. Dacă acesta este cazul, fă-ți o favoare, și data viitoare când treci pe acolo, răpește-ți o oră din timp și intră, fie că plănuiești să te relaxezi cu un ceai aromat și să te deconectezi de la probleme, fie că dorești să mănânci ceva delicios și să privești trecătorii, ori dacă dorești să mai bifezi o activitate „de făcut” de pe agendă și să bei o cafea tare. 

 

Intri, te izbește o căldură prietenoasă și comanzi un croissant delicios și o cafea și mai gustoasă, deschizi laptopul, iar chelnerii vor veni cât se poate de repede și îți vor pune „blidu” în față. Zici că te-ai întors din nou în casa copilăriei tale. Deși ești concentrat să faci corect tema la limba română, bunica nu a uitat să îți taie niște fructe pe o farfurie și cu un mare zâmbet să ți le pună în față. Tamper este locul potrivit, unde te simți ca acasă și dacă scrii un nou paragraf, lucrezi la un nou proiect sau doar te relaxezi. Chelnerii sunt atenți, îți servesc apă din partea casei la orice comandă și te întreabă mereu „de sănătate”.

După cum spune Matei, barista la Tamper, cafeneaua este despre conexiune. Primul lucru pe care îl remarci în cafenea este o masă mare-mare, o masă comună, cu multe scaune, unde stau mereu mai multe grupulețe distincte de oameni, care deși nu se cunosc între ei, ajung să se împrietenească chiar acolo. E un element unic – zicem noi – pentru estul Europei, unde poate ținem mult prea mult la intimitate și la spațiul nostru personal, deși poate ar trebui să învățăm să mai lucrăm la flexibilitate și să zâmbim mai des. 

 

Matei crede cu tărie că masa comună contribuie la cultivarea atmosferei de la baza localului, „aceasta creând legături, observând oamenii cum se conectează printr-o simplă privire, un zâmbet sau o conversație începută de la o simplă întrebare despre cum e cafeaua”.

 

Pe lângă masa din mijloc, mese mai micuțe se află în jurul ei. Acolo te poți refugia singur să lucrezi sau să discuți cu o altă persoană, savurând o cană de cafea. Localul este primitor, oferă un meniu divers, de la băuturi interesante precum Spicy Carrot Latte la wrapuri și salate vegane pentru a-ți începe dimineața într-un mod plăcut, dar și sănătos.

Angajații sunt tineri, cu zâmbetul pe buze și dispuși mereu să te ajute pentru a comanda ceva pe gustul tău, acestea sunt desigur comportamente ce întăresc și mai tare sentimentul de comunitate și conexiune, sentiment care te face, odată ce ai descoperit locul, să revii. Matei declară că, deși activitatea sa preferată este, desigur, preparatul cafelei, în jobul său „intervine partea socială” de care se bucură „în fiecare vorbă”:

Fie că ne spunem cum decurge ziua, fie că îl ajut pe client să își descopere propria cafea pe gustul lui.

Așadar, indiferent care este motivul pentru care vei decide data viitoare să treci pe la Tamper (sperăm să-ți fi dat aici câteva motive bune) să știi că vei fi întâmpinat de zâmbete. Vei vedea studenți (poate chiar pe noi, fetele de la Vederi Clujene, cine știe?), sau angajați stresați cu mari ecrane de laptop în față, chinuindu-se să-și zâmbească unul celuilalt printre atâtea termene limită, vei vedea liceeni proaspăt ieșiți de la ore ce râd cu gura până la urechi sau tineri ce se relaxează, poate vei vedea și oameni la întâlniri, ți-am spus: e un loc foarte versatil. Tamper e pentru oricine. De aceea, Tamper e și pentru tine!

Cafeneaua Tamper din piața Cipariu

P.S.: Din categoria „bârfe spuse la cafea”, cei de la Tamper ne-au mărturisit un mic secret: la gustul unic al cafelei se obține și colaborarea cu distribuitori și site-uri care se ocupă cu vânzarea cafelei de la diferite prăjitorii de cafea, precum Roasters Mag.

Design urban din cafenea

Din iubire și pasiune pentru cafea

11:11. E semnul tău să-ți începi ziua cu o cafea bună. Știți deja că ne plac spațiile aparent mici, pentru a găsi ulterior o lume mare, cu cât petrecem mai mult timp într-un loc. Așadar, am intrat în cafeneaua ruya., unde ne-am simțit ca acasă din secunda în care am luat loc pe scaun. Decorată în stil urban, încăperea te îmbie să stai la povești, fie că alegi să îl descoși pe Mihai, un adevărat artist al cafelei, în timp ce îți pregătește comanda, fie că te așezi în fața oglinzii și stai la o discuție cu tine însuți. Uitându-ne în oglindă și observând cum ni se schimbă starea pe măsură ce mai sorbim câte o gură din cafea, ne-am uitat cu coada ochiului la oamenii ce treceau pragul rând pe rând. Chiar dacă poate nu se cunoșteau atât de bine, odată ce erau în Ruya parcă uitau de orice inhibiție și deveneau prieteni. Eram noi, oglinda și o mare familie care se întâlnea la povești. 

În timp ce ne pregătea cafeaua, Mihai ne-a povestit că Ruya nu e doar o cafenea, nu e un loc unde petreci 10 minute să te încălzești și apoi pleci. E mai mult un loc de întâlnire: întâlnire cu sinele, întâlnire cu prietenii, întâlnire de idei faine din care rezultă proiecte de succes. E un loc unde cine se aseamănă se adună, dar și un loc unde poate veni oricine caută un loc al său, liniștit și confortabil.

Se întâmplă multe la Ruya, de exemplu, în mai 2023 cafeneaua s-a transformat în scena unor tineri artiști care au interpretat piese cu tentă de jazz pentru întreaga familie Ruya. Anais, Marco, Mirel, David și Fabian s-au simțit în largul lor și au reușit să creeze atmosferă chiar mai bine decât se așteptau. Câțiva dintre ei ne-au scris câteva rânduri de apreciere pentru Ruya și pentru oamenii care fac totul posibil.

Iubesc Cafeneaua Ruya! În primul rând, cafeaua e întotdeauna foarte bună, că e espresso, flat sau cold brew, am fost mulțumit tot timpul. Barista sunt super nice și poți să-ți faci o relație de prietenie cu ei foarte ușor, mai ales dacă mergi des. Sunt ușor de abordat și foarte amabili. Personal, cunosc și patronii cafenelei și pot să spun că sunt niște oameni foarte speciali, iar calitățile cafenelei îi reflecta și pe ei. 

David

David precizează că cei mai faini sunt oamenii care merg la Ruya. El petrece mult timp acolo și a observat cum s-a format „o comunitate foarte cool, deschisă și primitoare”. Marco spune că nu doar el și trupa s-au simțit bine, ci și oamenii ce au venit, nu numai prietenii lor, dar și oameni de pe strada. 

Auzeau muzica și se opreau să asculte și își luau o cafea. 

Marco

Am aflat că ideea concertului a fost a patronilor de la Ruya, Timeea și Titus, iar cu ajutorul lor artiștii au reușit să creeze o atmosferă interesantă. Marco este de părere că mai multe cafenele sau localuri ar trebui să organizeze mai multe concerte de jazz: „Muzicieni sunt peste tot!”.

Ruya e un loc fain pentru a te conecta cu alte persoane în timp ce stai și bei o cafea bună. Atmosfera e relaxantă, iar oamenii care vin acolo sunt doar pe good vibes și nu mai simți agitația specifică de Cluj. Pe lângă asta au fost deschiși să fie muzica live în locația lor, ceea ce nu prea găsești în Cluj din păcate. Prin muzică lumea se conecteaza mult mai ușor și a fost o ocazie faină să facilităm lucrul asta prin jam-ul nostru.

Fabian

După cafeaua de specialitate din Europa, Mihai ne mărturisește că un alt aspect care face Ruya un loc unic e designul cănilor făcute de Mandi, o artistă prietenă cu Timeea și Titus.

Ruya este visul pe care prietenii mei au reușit să și-l împlinească și mă bucur enorm că am reușit să contribui și eu la el prin crearea cănilor. Atunci când primești o comanda de la un prieten, procesul de creație devine mult mai intens, deoarece intervin sentimentele. Nu e nimic mai plăcut decât să lucrezi cu sufletul pentru persoanele dragi. 

Mandi (Menderis)

Inspirația pentru crearea cănilor i-a venit după ce a făcut prima vizită a spațiului ce urma să devină cafeneaua Ruya. Designul pereților a constituit o sursă mare de inspirație pentru textura pe care le-a dat-o cănilor. 

Alegerea paletei cromatice are și ea o poveste în spate. Sunt aceleași culori pe care le-am folosit cu un an în urmă la crearea cănilor pentru nunta prietenilor mei și care au fost date în semn de mărturii invitațiilor. Astfel, Ruya devine continuarea unei povești de dragoste care a început între doi oameni frumoși și care se continuă cu iubirea și pasiunea pentru cafea.

Mandi (Menderis)

câinele pechinez Peanut în față la Și Coffee Shop

Și… vii cu noi să ne bucurăm de lucruri mici?

Ieși de la Bookstory (pentru că ultimul nostru articol ți-a stârnit cheful de lectură) și ți-e poftă de o cafea și o gustare și poate să te joci cu cele mai drăguțe figurine cu căței. Noi ne-am oprit la Și Coffee Shop și nu ne-am putut abține să nu-l mângâiem pe Peanut, un pechinez ce-și acompania stăpânii în fața localului. Și nu e neapărat despre câini, dar poate fi. Poate fi despre orice vrei tu și mai mult. 

În spatele a ceea ce se vede a fi o ușă îngustă, două ferestre înalte cu două băncuțe în față, se ascunde o mică lume caldă și primitoare. De la mâncare, până la design și apa din partea casei Și te lasă să transformi orice ieșire aici în ce vrei tu. Fie că ești cu un grup mai mare, fie că ai ieșit la brunch cu un coleg de muncă sau cu un prieten cu care nu te-ai mai văzut demult, te poți așeza la masă, la bar sau la fereastră. Noi recomandăm să te așezi la fereastră și să privești oamenii care trec. 

 

Nu știm exact de ce, dar poate fi o activitate relaxantă să ghicești când va trece următorul câine sau ce culoare va avea bicicleta de după el. Nouă ne place să ne gândim la posibile conversații pe care le au trecătorii în funcție de mers sau de gesturi. E un exercițiu de imaginație care merge perfect cu o cafea caldă de dimineață, când oamenii ce trec pe Eroilor sunt grăbiți și singurul care pare a avea tot timpul din lume ești tu. Și cine știe, poate timpul chiar se oprește când te bucuri de lucrurile mici.

oameni la coadă în cafeneaua Ibric, o mașină de cafea pe care scrie IBRIC, plante și mobilier din lemn cu sertare vopsite turcoaz

Un pitic atât de mic, joacă șah într-un IBRIC

Un pitic atât de mic, făcea baie într-un ibric… Ne-am amintit de această parte a unei poezii pentru copii când ne plimbam într-o seară pe strada Gheorghe Șincai și ne-a atras atenția un semn luminos. Literele I B R I C străluceau prin geamul unei cafenele mici și parcă ne făceau în ciudă că n-aveam timp atunci să ne oprim puțin să bem ceva. Dar credem că așa a fost să fie. Dacă nu am fi plecat atunci și nu am fi revenit a doua zi, nu l-am fi întâlnit pe Abel, fondatorul Ibric Coffee Shop. Am stat puțin la povești și am aflat că Ibric a fost gândit, la început, drept un loc pentru el, un loc unde să-și poată bea cafeaua în liniște, un spațiu unde să se simtă bine, să fie o parte din el. Ibric este acum un loc pentru oameni, un loc despre oameni

Cele mai frumoase sunt discuțiile de dimineață cu oamenii sau partidele de șah. Posibilitatea de a veni la Ibric și a juca o partidă a prins contur în pandemie, când cafeneaua nu se bucura de atâția oameni cum sunt acum zilnic la Ibric. Atunci, Abel a adus de acasă măsuța de cafea făcută de el și a transformat-o într-o masă de șah, unde se juca împreună cu un angajat. Acum oricine poate savura o ceașcă de cafea caldă lângă piesele de șah, așteptând un doritor să facă prima mutare. Și fii pe pace, așteptarea nu va fi prea lungă. Ne-a șoptit cineva că există un grup mare de jucători de șah și iubitori de cafea.

În Ibricul din cafenea nu am găsit niciun pitic. Cine știe, poate piticul era tipul cu un singur picior care s-a oprit la Ibric să povestească în detaliu despre o lume paralelă. Acum câțiva ani, acest personaj a lăsat la cafenea un bilețel cu instrucțiuni despre portalurile lumii pe care o descrisese. Lui Abel i-a rămas în minte această întâmplare, considerând-o un scenariu foarte mișto pentru un film. Din păcate, se pare că timpul ar fi rătăcit bilețelul cu detalii despre universul paralel. Însă, dacă ești curios poți încerca să-l cauți pe panoul cu bancnote din toate colțurile lumii și cu bilețele de la oameni. Legenda spune că trebuie să fie pe acolo.

 

Și nu, panoul nu a fost creat pentru potențiale scenarii de film despre universuri paralele, ci pentru ca cei care nu își permit să cumpere ceva să se încălzească, să poată lua cu împrumut o bancnotă de pe panou, lăsată de un alt om bun. Acest dar de suflet a devenit o inspirație pentru vizitatorii din alte țări, care au lăsat și ei un cadou pentru ceilalți, făcând cinste în propria monedă. 

P.S.: Dacă treci pe la Ibric, nu căuta piticul, ci uită-te pe panou după biletul acela. Dacă îl găsești, scrie-ne. Suntem tare curioși…

 

P.P.S.: Scrie-ne și dacă nu-l găsești. Și lasă pe panou un dar de suflet pentru cineva. Într-o lume paralelă vei primi înapoi înzecit!

Lucian in cafeneaua sa

Simte, înainte de toate!

E dis-de-dimineață și te trezește aceeași alarmă de toate zilele. Știi că ai un program încărcat și recunoști cu greu că ai lăsat pe azi ce nu ai făcut ieri. Vrei să bei ceva cald, să te încălzească, să-ți dea energie și poate vrei să vorbești cu cineva la fel de cald. Sau poate vrei să fii tu cu tine și cu gândurile tale când îți bei cafeluța. Noi îți propunem să-ți începi ziua simțind. 

Nu trebuie să vezi, nu trebuie să atingi, să vorbești sau să auzi. Gustă.

Încearcă lucruri fără să judeci și vorbește cu oameni chiar dacă nu sunt la fel ca tine. E clișeic să-ți spunem că suntem toți unici, știi asta deja. Vrem doar să-ți amintim că niciodată nu știi cât de faini sunt unii oameni dacă nu stai cu ei la o poveste. Sau la o cafea.

Dacă te-ai uitat la sezonul 12 din Chefi la Cuțite poate ți-l amintești pe Lucian Butnaru, iar dacă ești din Cluj poate ai trecut sau vei dori să treci pe la Cofeels, prima cafenea socială din oraș. Acest proiect a fost fondat de Lucian și demonstrează că nu contează ce greutăți ți-a pus în brațe viața, ci contează ce faci și cât de mare e pasiunea ta.

Lucian Butnaru la barul din cafeneaua cofeels îmbrăcat într-un hanorac cu mesajul Adopt. Don't Shop.
Lucian Butnaru
Cuțitul primit de Lucian la Chefi la Cuțite
Cuțitul primit de Lucian la Chefi la Cuțite

Datorită unei finanțări, Lucian a reușit să deschidă Cofeels în 2021. Atât el, cât și mulți din cei care petrec timp la cafenea o consideră drept „un loc în care să-ți dai voie să fii vulnerabil și să discuți și momentele mai puțin ușoare.” Scopul social constă în folosirea majorității profitului pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilități. 

Experiența sa la Chefi la cuțite a reușit, poate, să facă mai vizibil faptul că oamenii cu dizabilități pot face lucruri de foarte bună calitate. Cel mai vechi angajat din firmă este Mihai, un tânăr creativ pe care sindromul Down nu-l împiedică să-i fie mereu alături lui Lucian. Știe că se poate baza mereu pe Mihai, iar signature blend-ul creat de ei contribuie la imaginea prietenoasă a cafenelei, care a fost observată chiar și de inspectoarea de la ITM. Aceasta l-a recunoscut pe Mihai din designul de pe pachetele de cafea – o mică dovadă că munca lui Lucian își atinge scopul în fiecare zi.

Mihai și un alt angajat la Cofeels în spatele barului
Mihai zâmbind (dreapta)
pachet de cafea cu signature blend-ul lui Mihai
Signature blend by Mihai

Ce-mi propun eu de la viață: să ajut oamenii cu dizabilități să fie primiți cu mai multă încredere în societate: o relație de încredere oameni tipici – oameni atipici.

Lucian Butnaru

Tips: dacă ești pe fugă ia-ți o cafea la pachet și admiră paharul cu mesaj. 

P.S.: După ce bei din paharul to-go de la Cofeels sunt mari șanse să simți o nevoie subită de a adopta un animăluț. 

P.P.S.: Dacă ești curios de povestea spusă pe larg, Lucian a fost unul din invitații de la TEDxEroilor, în 28 Octombrie 2023 la Casa de Cultura a Studenților Cluj-Napoca. Iată videoclipul de la eveniment, postat de TEDx Talks:

Iar dacă vrei să afli mai multe despre ce e o cafenea socială, lăsăm aici un scurtmetraj numa’ bun, realizat de George Kardoș cu sprijinul lui Lucian Butnaru. 

P.S.: La o lună după ce am vorbit prima dată cu Lucian, am deschis Instagramul și prima postare care ne-a apărut a fost una la care nu ne-am fi așteptat.

În poveștile noastre optimiste și numai de bine, Lucian a omis, poate, o realitate crudă cu care se confruntă.

Știm că în viață sunt suișuri și coborâșuri, dar împreună putem să ne sprijinim atunci când totul pare să o ia la vale.

Descrierea postării spune cam tot ce trebuie să știi. Haide să îl sprijinim pe Lucian să-și continue visul!

Scroll to Top