cafenea

Cafeneaua Koffer

Cum treaba cea bună se face când pui mână cu mână            

Într-o lume post-modernă, în care suntem toți mai disparați, alienați de atâta muncă, posedând un eu fragmentat în mii de bucăți, aruncate de colo-colo, să găsești o comunitate, cu idealuri cu care rezonezi, unde te simți ca fiind parte din ceva mai mare: wow! Aș fi putut spune că este un vis, o adevărata născocire, până am stat de povești cu Timea, de la Koffer, o micuță „cafenea cu cărți”.

„Am vrut să avem o locație care este ca și casa noastră”

Și așa s-a și întâmplat. Acum 10 ani, având ca punct de inspirație oamenii din jurul ei, Timea a făcut dintr-un concept nou și unic pentru Cluj-Napoca la acel moment, o realitate, iar zâmbitoare ne mărturisește că și-a dorit un loc unde și mamele cu copii lor să aibă parte de intimitate și să simtă că sunt bine-veniți „când noi am deschis, nu erau așa de multe cafenele, dar nu existau locuri pentru copii, așa că din start mi-am imaginat ca o să avem atunci o camera pentru copii, am adus multe cărți pentru ei și o bucătărie de jucărie…”.

Cu fiecare moment care trecea, au continuat să clădească înspre această casă, au construit mesele din valize vechi și astfel Timea a folosit tot ce avea la dispoziție și ceea ce a primit de la comunitatea ei „valizele noastre de la bunici – am vrut sa le dăm o nouă viață”. 

 

Din dorința de a menține comunitatea maghiară închegată și în România, a creat o cafenea pitorească cu cărți alese „am adus cărțile în limba maghiară, ca să ținem și cultura noastră în România”. Construind locșorul de la 0, totul a fost realizat cu intimidant de multă atenție pentru detalii „nu-mi place dacă cana este în vitrină, hai să folosim tot! Iar dacă bei dintr-o cană veche, gustul este altul… simți altfel ceaiul, cana fiind subțire, ține mai mult caldura, este altfel până și când prinzi urechea cănii, este mai fragilă deci și momentul în sine este unul mai fragil”. Dar nu doar cu ajutorul comunității maghiare s-a construit totul, „am creat și împreună cu copii din Pata-Rât, a fost un proiect, au venit aici și ne-au ajutat cu mesele, am avut niște idei fiindcă am dorit să refolosim toate lucrurile”.

Pe lângă selecția de băuturi gustoase, de unde Timea ne recomandă să încercăm fie un smoothie cu unt de arahide după care „și copii sunt înnebuniți”, fie un cortado cu lapte cremos, sau poate că un ceai albastru sau o ciocolată caldă, ne mărturisește cu o pasiune nemărginită în glas că Koffer este mult mai mult decât doar băuturi gustoase. Obiectul ei preferat este de fapt „pămătuful cu care ștergem praful, pe care l-am găsit la un târg”, dar apoi continuă cu ochi sclipitori, îndrăgostită de fiecare detaliu neobservabil ochiului ce nu știe să recunoască tainele ce-l înconjoară, ne dezvăluie și mai mult din ceea ce face Koffer o a doua casă pentru atât de mulți trecători „dar.. și valiza din centru, cred ca are 100 de ani, am vrut sa fac o masă pentru mine acasă la început, dar apoi am lăsat-o aici; ah! Și lampa aceea din alamă, plus câte lucruri avem de la clienții noștri…toate vederile pe care le vezi, toate imaginile care le vezi în rame sunt de la prietenii noștri, care sunt și artiști”.

 

După diverse târguri micuțe, lansări de cărți, și alte nenumărate evenimente petrecute în cadrul cafenelei, unde amintim chiar și evenimente cu copilași „vin 30 de copii, cât încape, avem oameni care se joacă cu ei, le spun povești, primesc ceaiuri”, Timea și-ar dori un spațiu mai mare unde s-ar putea pune mai multe idei creative în aplicare și unde ar exista mai mult spațiu de manevră „întotdeauna cred că e sănătos să schimbi, să fie mai bine; aș schimba…aș dori să lucrăm mai mulți lângă bar, în loc de o persoană, să fie două…și aș dori să… mărim Kofferul, am vrut să pun aici un dulap ca să intrăm prin dulap ca și în Narnia, în locul pentru copii, dar pereții nu se pot demola”. 

Cu trecerea timpului, au primit tablouri, vederi, rame, cărți, și multe alte cadouri, dar asta nu înseamnă că ea nu continuă să-i surprindă pe oameni, să le facă cadouri și clienților (mai bine zis prietenilor) ce-i calcă pragul: „am niște cești care au murit” spune ea râzând de propria încântare, „vezi și în spatele tău, adică nu le mai putem folosi fiindcă lipsește o mică bucată din ele, așa că vrem sa ne bucurăm de ele, așa…doar să le vedem”, dar povestea magică care ne-a făcut colțurile gurii să se ridice magnetic în sus, stă într-un gest atât de simplu, de ludic, de autentic „în ceștile acestea tot timpul lăsăm niște cadouri, de exemplu, o gumă de mestecat sau o ciocolată mică, și le tot schimbăm, și ei tot le găsesc, și se bucură”. Se ridică apoi timid și-mi arată că în ceașca din spatele nostru este un origami acum. Poate că, viața este doar despre micile bucurii și momentele tâmpe în care îți amintești că de fapt, totul este despre asta.

 

Un bar deschis, sincer care-ți permite să vezi înăuntru, borcane ce stau pline cu fulgi de ciocolată albă, neagră, cutiuțe cu ceaiuri alese, pereți plini de rafturi cu cărți, cărți de copii, cărți de adulți, un mic stand cu cărți de la editura lor, Koinónia, care există de mai bine de douăzeci de ani, lămpi vintage, „pentru că avem o altă aură când închidem lumina mare și lăsăm luminile mici din colțuri”, cănițe înșirate peste tot, geamantane vechi, tablouri cu rame trăznite, cărți poștale prinse în sticlele meselor, am putea spune că toate astea descriu esența locului, dar am minți. Atmosfera este pictată de oameni, oamenii care au făcut cafeneaua cu cărți să devină realitate și oamenii care calcă curioși pragul zilnic și se alătură familiei.                           

 

Prin munca grea de zi cu zi, poveștile a 3 fete care prepară băuturile s-au împletit și ajutându-se au devenit o familie „când vine ziua noastră, avem mâncarea care e comună, avem tort și dăm toată ziua ori tort ori doar ciocolată caldă”. Consumând împreună, și punând fiecare o mică contribuție la mese, Timea spune că „nu e ceea ce am consumat, e că am consumat împreuna, și dacă a fost o pâine cu unt”. Așa că prin băuturi și bucate obișnuite sau mai puțin obișnuite, fericirea a intrat în sufletele lor negreșit și i-a apropiat.

Mereu folosind pluralul, când a vorbit de creatorii Koffer, ea consideră că nu poate folosi singularul, „nu pot spune eu, pentru ceva care nu am făcut eu singură, eu nu cred că oamenii fac numai ei singuri ceva… deci când ai întrebat dacă tu ai construit, păi da și nu, de aceea am putut doar să spun ca am făcut noi, împreună, cu comunitatea noastră, cu fetele care servesc aici, cu editura care a adus cărțile…”.

 

Vizita ne lasă cu un sentiment aparte și imersându-ne în acest mediu, observând tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, rămânem în minte cu un gând plăcut, care ne gâdilă sufletele, iar Timea ne mai spune încă o dată cât de tare se bucură de existența acestei comunități “copii citesc! mă bucur că avem o comunitate care citește… avem multe librării în România, văd că suntem într-o țară în care oamenii încă apreciază cărțile”. Așa să fie oare? Căci noi așa sperăm… fiindcă fără cărți ne pierdem în vâlva vieții de acum și uităm că taina cuvintelor ne poate aduce așa de aproape unii de alții. Acum, într-o lume în care este atât de comun să ne privim la singular, prin magia cuvintelor ce stau lipite laolaltă în file delicate devenim din nou „noi”. 

interiorul cafenelei Tamper

Tamper Coffee, ca acasă

Probabil ai trecut de un milion de ori prin piața Cipariu, probabil ai și văzut semnul Tamper Coffee și ai simțit mirosul de cafea trecând pe lângă el, dar probabil nu te-ai gândit niciodată să te oprești. Dacă acesta este cazul, fă-ți o favoare, și data viitoare când treci pe acolo, răpește-ți o oră din timp și intră, fie că plănuiești să te relaxezi cu un ceai aromat și să te deconectezi de la probleme, fie că dorești să mănânci ceva delicios și să privești trecătorii, ori dacă dorești să mai bifezi o activitate „de făcut” de pe agendă și să bei o cafea tare. 

 

Intri, te izbește o căldură prietenoasă și comanzi un croissant delicios și o cafea și mai gustoasă, deschizi laptopul, iar chelnerii vor veni cât se poate de repede și îți vor pune „blidu” în față. Zici că te-ai întors din nou în casa copilăriei tale. Deși ești concentrat să faci corect tema la limba română, bunica nu a uitat să îți taie niște fructe pe o farfurie și cu un mare zâmbet să ți le pună în față. Tamper este locul potrivit, unde te simți ca acasă și dacă scrii un nou paragraf, lucrezi la un nou proiect sau doar te relaxezi. Chelnerii sunt atenți, îți servesc apă din partea casei la orice comandă și te întreabă mereu „de sănătate”.

După cum spune Matei, barista la Tamper, cafeneaua este despre conexiune. Primul lucru pe care îl remarci în cafenea este o masă mare-mare, o masă comună, cu multe scaune, unde stau mereu mai multe grupulețe distincte de oameni, care deși nu se cunosc între ei, ajung să se împrietenească chiar acolo. E un element unic – zicem noi – pentru estul Europei, unde poate ținem mult prea mult la intimitate și la spațiul nostru personal, deși poate ar trebui să învățăm să mai lucrăm la flexibilitate și să zâmbim mai des. 

 

Matei crede cu tărie că masa comună contribuie la cultivarea atmosferei de la baza localului, „aceasta creând legături, observând oamenii cum se conectează printr-o simplă privire, un zâmbet sau o conversație începută de la o simplă întrebare despre cum e cafeaua”.

 

Pe lângă masa din mijloc, mese mai micuțe se află în jurul ei. Acolo te poți refugia singur să lucrezi sau să discuți cu o altă persoană, savurând o cană de cafea. Localul este primitor, oferă un meniu divers, de la băuturi interesante precum Spicy Carrot Latte la wrapuri și salate vegane pentru a-ți începe dimineața într-un mod plăcut, dar și sănătos.

Angajații sunt tineri, cu zâmbetul pe buze și dispuși mereu să te ajute pentru a comanda ceva pe gustul tău, acestea sunt desigur comportamente ce întăresc și mai tare sentimentul de comunitate și conexiune, sentiment care te face, odată ce ai descoperit locul, să revii. Matei declară că, deși activitatea sa preferată este, desigur, preparatul cafelei, în jobul său „intervine partea socială” de care se bucură „în fiecare vorbă”:

Fie că ne spunem cum decurge ziua, fie că îl ajut pe client să își descopere propria cafea pe gustul lui.

Așadar, indiferent care este motivul pentru care vei decide data viitoare să treci pe la Tamper (sperăm să-ți fi dat aici câteva motive bune) să știi că vei fi întâmpinat de zâmbete. Vei vedea studenți (poate chiar pe noi, fetele de la Vederi Clujene, cine știe?), sau angajați stresați cu mari ecrane de laptop în față, chinuindu-se să-și zâmbească unul celuilalt printre atâtea termene limită, vei vedea liceeni proaspăt ieșiți de la ore ce râd cu gura până la urechi sau tineri ce se relaxează, poate vei vedea și oameni la întâlniri, ți-am spus: e un loc foarte versatil. Tamper e pentru oricine. De aceea, Tamper e și pentru tine!

Cafeneaua Tamper din piața Cipariu

P.S.: Din categoria „bârfe spuse la cafea”, cei de la Tamper ne-au mărturisit un mic secret: la gustul unic al cafelei se obține și colaborarea cu distribuitori și site-uri care se ocupă cu vânzarea cafelei de la diferite prăjitorii de cafea, precum Roasters Mag.

tejgheaua de lemn masiv de la camino cafe, tabloul cu o personalitate regală și lămpile în formă de flori mari albe

Camino Cafe – În drumul tău

Ca orice alt om în Cluj, ești în treacăt, grăbești pasul pe străzile pavate cu piatră, ochii îndreptați către ecranul luminos, picioarele merg în sincron, pășești neatent. Îți scapă. Îți scapă momente, fețe, locuri, experiențe. Dar datorită acestui articol, poate data viitoare când treci grăbit prin centru, pe strada Samuel Micu, nu o să-ți mai scape acest loc. Stă pitit în a sa unicitate și se numește Camino Cafe.

Aflat în cadrul Camino Home, un hotel cu la fel de mult șarm, cafeneaua s-a deschis primăvara aceasta.

 

Totuși nu cred că am putea să o catalogăm ca o simplă cafenea, nu este locul unde vii doar ca să îți iei doza de cofeină. Nu poți intra grăbit, lua o cafea la mână și apoi să te grăbești în continuare, precum ai putea face în multe alte locuri din Cluj. 

 

Treci pragul și un decor aproape magic îți acaparează universul vizual. Un covor roșu cu frumoase detalii brodate, lămpi și scaune vintage, plante maiestuoase și o muzică calmă te întâmpină aici. Atenția la detalii este punctul forte al Camino Cafe, de la farfuriuțele pe care stau ceștile cu cafea, până la designul de pe paharul de hârtie (în caz că decizi să iei cafeaua to-go, fiindcă e prea bună și, totuși ești clujean, trebuie să fugi undeva, nu-i așa?).

Cafeaua e spumoasă și călduță, este servită mereu într-o altă ceașcă unică. Dacă vrei să te relaxezi, poți savura și alte băuturi, fără cofeină sau cu mai puțină cofeină, precum o ciocolată caldă sau un chai latte. Și pentru o doză de indulgență maximă, poți alege din selecția lor de dulcegării și să te delectezi cu biscuiței, un brownie sau o felie de prăjitură proaspătă.

 

Pe lângă atmosfera călduroasă, oamenii zâmbitori, scaunele confortabile și cafeaua delicioasă, chiar și drumul până la toaletă este de-a dreptul feeric. Cobori niște scări întunecate și în jurul tău sunt doar tablouri, plante și pereți din piatră. 

 

Robert, cel pe care l-am întâlnit acolo, deși este pasionat să facă cafele, precum se impune titlul jobului de barista, spune că aspectul său preferat în acest job este să vadă oameni zâmbind, socializând, petrecându-și timpul liber în bucurie și armonie. Spune că obiectul său preferat este fotoliul din colț, fiindcă e „magic”, te poți relaxa pe el, savurând o băutură făcută cu răbdare și pasiune, având privilegiul să vezi și tot localul, dar și trecătorii de pe stradă.

Acesta este Camino Cafe: este despre a cunoaște oameni, despre intimitate, despre momentul de „respiro” într-un oraș aglomerat. O perlă ascunsă în inima Clujului, despre care și Robert spune că nu ar schimba nimic, doar că dacă ar putea l-ar face mai mare. Dar până la urmă, și ce dacă e mic? Toată lumea știe că perlele sunt mici.

Mesaj motivațional de la Camino scris pe o hârtie înrămată: „Do epic shit”
Mesaj motivațional de la Camino
oameni la coadă în cafeneaua Ibric, o mașină de cafea pe care scrie IBRIC, plante și mobilier din lemn cu sertare vopsite turcoaz

Un pitic atât de mic, joacă șah într-un IBRIC

Un pitic atât de mic, făcea baie într-un ibric… Ne-am amintit de această parte a unei poezii pentru copii când ne plimbam într-o seară pe strada Gheorghe Șincai și ne-a atras atenția un semn luminos. Literele I B R I C străluceau prin geamul unei cafenele mici și parcă ne făceau în ciudă că n-aveam timp atunci să ne oprim puțin să bem ceva. Dar credem că așa a fost să fie. Dacă nu am fi plecat atunci și nu am fi revenit a doua zi, nu l-am fi întâlnit pe Abel, fondatorul Ibric Coffee Shop. Am stat puțin la povești și am aflat că Ibric a fost gândit, la început, drept un loc pentru el, un loc unde să-și poată bea cafeaua în liniște, un spațiu unde să se simtă bine, să fie o parte din el. Ibric este acum un loc pentru oameni, un loc despre oameni

Cele mai frumoase sunt discuțiile de dimineață cu oamenii sau partidele de șah. Posibilitatea de a veni la Ibric și a juca o partidă a prins contur în pandemie, când cafeneaua nu se bucura de atâția oameni cum sunt acum zilnic la Ibric. Atunci, Abel a adus de acasă măsuța de cafea făcută de el și a transformat-o într-o masă de șah, unde se juca împreună cu un angajat. Acum oricine poate savura o ceașcă de cafea caldă lângă piesele de șah, așteptând un doritor să facă prima mutare. Și fii pe pace, așteptarea nu va fi prea lungă. Ne-a șoptit cineva că există un grup mare de jucători de șah și iubitori de cafea.

În Ibricul din cafenea nu am găsit niciun pitic. Cine știe, poate piticul era tipul cu un singur picior care s-a oprit la Ibric să povestească în detaliu despre o lume paralelă. Acum câțiva ani, acest personaj a lăsat la cafenea un bilețel cu instrucțiuni despre portalurile lumii pe care o descrisese. Lui Abel i-a rămas în minte această întâmplare, considerând-o un scenariu foarte mișto pentru un film. Din păcate, se pare că timpul ar fi rătăcit bilețelul cu detalii despre universul paralel. Însă, dacă ești curios poți încerca să-l cauți pe panoul cu bancnote din toate colțurile lumii și cu bilețele de la oameni. Legenda spune că trebuie să fie pe acolo.

 

Și nu, panoul nu a fost creat pentru potențiale scenarii de film despre universuri paralele, ci pentru ca cei care nu își permit să cumpere ceva să se încălzească, să poată lua cu împrumut o bancnotă de pe panou, lăsată de un alt om bun. Acest dar de suflet a devenit o inspirație pentru vizitatorii din alte țări, care au lăsat și ei un cadou pentru ceilalți, făcând cinste în propria monedă. 

P.S.: Dacă treci pe la Ibric, nu căuta piticul, ci uită-te pe panou după biletul acela. Dacă îl găsești, scrie-ne. Suntem tare curioși…

 

P.P.S.: Scrie-ne și dacă nu-l găsești. Și lasă pe panou un dar de suflet pentru cineva. Într-o lume paralelă vei primi înapoi înzecit!

Scroll to Top