Închide ochii și deschide calea spre visare
Un copil privește printre frunzele plantelor ce transformă casa într-un sanctuar al florilor. Fetița își dă ochii peste cap și speră, în gând, ca ghiveciul nou să fie ultimul pe care mama îl aduce în casă. Dar nu este. Și bine că nu este, pentru că acum, când copilul a crescut, fetița sufocată de plante e recunoscătoare că poate găsi inspirație în fiecare floare și-și îngrijește propriile plante, fie acestea în ghivece, pe pervaz sau desenate cu cerneală albastră, pe o foaie albă.
Cristina Frei este ilustratoare, iar pasiunea ei a crescut odată cu ea. Absolvind Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca, s-a ales cu o diplomă de licență la secția design și o diplomă de masterat la secția de grafică și a continuat să-și perfecționeze stilul pentru a se găsi pe ea pe hârtie. Povestea brandului său a început în 2017, când a participat la provocarea Inktober, care constă în crearea unei ilustrații cu cerneală în fiecare zi, timp de o lună întreagă, ilustrații pe care artistul să le împărtășească cu cineva – fie că le postează pe social media, fie că le expune prin casă. Ducând la bun sfârșit provocarea, Cristina a fost fascinată de ce a putut realiza și a continuat. Iubește ceea ce face și e mândră că a reușit să-și facă singură propriul site, unde se găsesc printuri de vânzare, dar și sacoșe cu ilustrații imprimate, felicitări și alte lucrușoare ce-i poartă amprenta și așteaptă oameni sensibili care să dorească să aducă un strop de emoție în propria casă.
Ilustrațiile Cristinei induc o stare de calm, liniște și – deși adesea în negru pe alb – simți căldură atunci când le privești. Parcă îți vine cheful să iubești mai tare. Și pe tine și pe cei din jur. Ne mărturisește că acum își găsește inspirația în emoțiile și sentimentele „puțin mai triste”.
Triste și visătoare… melancolie. Nu știu dacă e corect spus „tristețe”, cred că e mai mult o liniște interioară și un fel de melancolie.
Cristina
Noi observasem că majoritatea personajelor surprinse în ilustrațiile Cristinei au ochii închiși, iar stând la povești cu ea ne-am gândit că poate tocmai liniștea aceea interioară le permite personajelor schițate să se îmbrățișeze cu ochii închiși. Simțim siguranță și susținere și ne dăm voie să credem că în spatele unor pleoape cu gene lungi se-ntâmplă mii de vise colorate și-ntâmplări nemaivăzute pe care fiecare desen le protejează și le ține ascunse până le împărtășește cu omul ce va lua în primire ilustrația, respectiv – visul.
În spatele fiecărui desen se află un proces care diferă în funcție de proiect. Cristina ne spune că dacă desenează doar pentru ea, orice își dorește, timpul de lucru poate fi de aproximativ o oră. În cazul colaborărilor, lucrurile se schimbă, timpul se măsoară în luni, iar multe decizii depind de client.
Ultima mea colaborare este cartea „Să nu-ți fie teamă” scrisă de Raluca Țincă și e un proiect de suflet. Îmi doream de foarte multă vreme să ilustrez o carte, iar Raluca mi-a dat frâu liber să desenez cum simt eu poeziile ei.
Cristina
Abia după lansarea cărții, Cristina a reușit să o cunoască pe Raluca față în față, însă între ele s-a creat o conexiune prin poezie și ilustrație. Iar această legătură a fost remarcată și de mama artistei. Cristina ne povestește cum, arătându-i mamei sale prototipul cărții, aceasta a spus că parcă Raluca și Cristina ar fi două surori ce au crescut în aceeași casă.
P.S.: Dintre toate creațiile frumoase, Cristina recunoaște că două ilustrații îi sunt mai dragi: „Healing” și „Dreaming”. Ce se ascunde în spatele semnificațiilor unor lucrări de artă rămâne la latitudinea fiecărui privitor să decidă, după un timp în care admiră lucrarea. Și, în fond, dacă v-am spune ce semnifică pentru noi, ar fi ca un secret rostit pe jumătate sau o regulă nescrisă încălcată. Așadar, vă lăsăm pe voi să ne scrieți câteva rânduri, să împărtășiți cu noi ce ați simțit admirând ilustrațiile Cristinei. Hai, hai, cu curaj!