EC 2025: Ne vedem la rață!
5 zile de dans, 4 mii de poze, minim 3 scene la care am fi vrut să fim în același timp, 2 cizme de cauciuc și o rață – cam asta a însemnat, pe scurt, Electric Castle de anul acesta. Încă o ediție a festivalului de la Bonțida ne-a demonstrat că un festival e despre a aduce artiști și oameni împreună, a crea o comunitate iubitoare și atentă.
Iar asta nu o spunem noi, o spun poveștile oamenilor care au rămas cu amintiri dragi după festival.
A fost a doua mea întâlnire cu Electric Castle, dar s-a simțit ca o revenire acolo unde sufletul se simte liber – acasă. Un loc unde diversitatea nu e doar vizibilă, ci trăită. Unde oamenii sunt diferiți, dar vibrația e aceeași. Unde muzica nu se aude, ci se simte în piele și în inimă. M-am plimbat fără o destinație anume, fără să caut vreo scenă sau vreun artist. Și totuși, de fiecare dată, muzica mă găsea. Mă trăgea spre ea, mă învăluia și, înainte să-mi dau seama, dansam pierdută în moment. A fost ploaie, și ne-am bucurat de ea, a fost soare, și ne-am lăsat înveliți de lumină. A fost libertate, muzică și oameni frumoși. Am trăit totul cu intensitate de la emoția unei melodii pe care o știam pe de rost, până la fredonarea refrenului unui cântec auzit pentru prima dată. Electric Castle n-a fost doar un festival. A fost un refugiu. O magie. O pauză de la lume, în care m-am regăsit.
Din păcate, eu nu am fost în zilele cu ploaie, care au alterat puțin experiența magică a festivalului, dar în cele 2 zile de weekend nu am simțit cât de ușor a trecut timpul între toate scenele, activările cu premii și povestitul cu prieteni noi și vechi pe la locurile cozy special amenajate.
Electric Castle a fost o experiență frumoasă. Deși primele zile au fost ploioase, vremea capricioasă nu ne-a împiedicat să ne distrăm. Atmosfera a fost incredibilă, muzica live, oamenii și vibe-ul general au transformat fiecare moment într-o amintire de neuitat!
Justin a spus „Cry me a river”, iar norii i-au îndeplinit dorința la Bonțida
Se spune că Electric Castle e renumit pentru dansul în munți de noroi și ploi torențiale care dau buzna în aproape fiecare an. 2025 cu siguranță va rămâne în amintirea participanților ca un an în care „a plouat cât pentru încă două ediții”, așa cum am auzit spunând un participant.
Prima prezență a superstarului Justin Timberlake în România a adus traficul în festival la 72.000 de persoane pentru a doua zi de Electric Castle 2025. „Ați pregătit ploaia asta special pentru mine? Pe ploaie sau soare, haideți să ne distrăm!” Întârziat din cauza condițiilor meteo ce puteau pune în pericol siguranța artistului, concertul Justin Timberlake a reușit să transforme ploaia abundentă în simplu element de decor. Zeci de mii de oameni au dansat pe hit-uri precum Cry Me a River sau Rock Your Body. „Sunt pentru prima dată în România și nu știu de ce mi-a luat atât de mult timp să ajung aici. Vă mulțumesc!”, a spus superstarul american ce și-a continuat turneul internațional.
Ce înseamnă viața de rockstar?
Generații diferite, același spirit: muzica bună se face cu pasiune și autenticitate. Queens of The Stone Age au predat, vineri seara, pe scena principală a Electric Castle, o lecție despre ce înseamnă să fii o legendă rock. „E nevoie să crezi că muzica e misiunea ta, că, pur și simplu, nu te poți vedea făcând altceva. În prezent, când e atât de greu să trăiești din muzică ca tânăr artist, când festivalurile independente rezistă tot mai greu pe piață, șansa ta la succes vine din pasiune. Poți să mimezi că ești un rockstar, mulți o fac, dar asta nu înseamnă că ești un rockstar.”, a declarat Josh Homme, liderul Queens of The Stone Age, în conferința de presă susținută, vineri, la castel. Proba concretă: show-ul QOTSA a adus în fața scenei principale zeci de mii de fani, autentici precum mesajul trupei, cu întreg ritualul unui concert rock, de la riff-uri, la mosh pit, la bucurie trăită împreună.
Am luat biletul pentru Electric Castle încă de anul trecut, înainte să se anunțe măcar un singur headliner. Nu m-a interesat neapărat cine urmează să cânte, știam deja că voi merge pentru experiența de festival în sine. Două ediții la rând am stat la cort. Deși sunt o persoană cu o frică destul de mare de insecte și care ține la un somn bun, am ales varianta aceasta pentru o experiență completă a festivalului alături de prietenii mei. Dimineața te trezește soarele la 9 sau ploaia (în timpul căreia, trebuie să recunosc, am dormit chiar foarte bine). M-am trezit cu bocancii leoarcă, hainele la fel, lucruri pierdute, drumuri prin Cluj în căutarea unor cizme de ploaie, însă până la urmă am plecat cu povești bune acasă. Nu ai semnal, nu ai baterie la telefon, așa că stai mai mult de vorbă. Primele zile, înainte să înceapă festivalul, le-am petrecut pe pătură, citind sau jucând cărți cu oameni pe care abia îi cunoscusem, printr-un simplu: „Vrei să joci cărți cu noi?”. Prietenii mei jucau one bounce lângă mine sau stăteau la povești. În jurul nostru, alți oameni făceau cu totul altceva. Și era fix ce trebuia – fiecare cu treaba lui, dar toți împreună. Anul trecut am cunoscut aici oameni cu care am păstrat legătura tot anul și pe care i-am reîntâlnit acum, un an mai târziu, în același loc. A fost ca și cum am continuat conversația de unde o lăsasem. Odată ce am văzut și line-up-ul de anul acesta, m-am entuziasmat și mai tare. Artiștii pentru care am mers inițial au fost Queens of the Stone Age și Brutalismus 3000. Ca și în ediția trecută, m-am distrat la fiecare concert la care am fost și am descoperit piese noi pe care le-am ascultat mai apoi acasă.
„Te iubesc!” sună bine cu accent britanic
Legenda spune că și acum fanii lui Yungblud mai au energie primită în show-ul lui, ce poate fi declarat, oficial, senzația celei de-a 11-a ediții. Cei mai nerăbdătorii au așteptat, încă de la ora 18:00, în fața scenei principale din festival, pentru a fi siguri că vor fi cât mai aproape de Yungblud. Și a meritat din plin pentru că artistul britanic a oferit meniul complet a ceea ce înseamnă un show de top: muzică bună, entertainment și multă, multă iubire. „Romania, te iubesc!” a fost propoziția repetată obsesiv, deși publicul a avut nevoie de doar un minut de show pentru a se convinge că artistul britanic este, acolo, pe scenă, pentru a da totul. Și pentru că prietenii buni rămân împreună chiar și după concert, Yungblud a stat și el în public, pentru a urmări Justice. Deloc surprinzător, duo-ul francez proaspăt premiat cu Grammy au, în prezent, unul dintre cele mai bune show-uri de muzică electronică din lume. Cu ei în program, dar și Rudimental, Joey Valance & Brae, Brutalismus 3000 și mulți alți artiști din toate zonele muzicale, traficul zilei de vineri pe domeniul Banffy a ajuns la 63.000 de festivalieri.
Constantine, Constantine, ce-ți mai place la Electric!
În ultima zi de festival, în fața scenei principale oamenii s-au luat de mână și au dansat hora, simțind spiritul românesc autentic, bucuria pură de a dansa, totul fiind posibil datorită ambițiosului proiect creat de echipa Electric Castle: Taraphonics. Un grup de 18 artiști, nume mari ale muzicii lăutărești, precum Nicoleta Tudorache, Mioara de la Vărbilău, Sorin Necunoscutu sau Emil Poke, invitați la voce Dora Gaitanovici, Paulina, Elena Gheorghe, Eugenia Nicolae sau Macanache propun un experiment inedit și pun împreună stiluri muzicale ce, în teorie, nu au foarte multe lucruri în Comun. Ideea de a îmbina trăsăturile tarafului tradițional cu muzica electronică demonstrează faptul că nu contează genul muzical atunci când talentul și energia se completează armonios.
Mr. Romantic în România, la Cluj
Cum se simte să rămâi relevant în muzica dancehall timp de trei decade? Shaggy a răspuns la această întrebare prin dans și prin energia bună pe care a oferit-o fanilor EC, la 30 de ani de la lansarea hit-ului Mr. Boombastic. Nu au lipsit din program nici It Wasn’t Me sau Oh, Carolina, piesele ce continuă să fie difuzate pe posturile de radio din întreaga lume și să strângă milioane de accesări în platformele de streaming.
A 11-a ediție a Electric Castle s-a încheiat după 5 zile memorabile care au transformat domeniul Banffy într-un spațiu al muzicii bune și distracției. Cu 289.000 de participanți din 15 țări, ediția din acest an marchează un pas important în istoria festivalului, nu doar prin recordul de participanți înregistrați, ci și ca număr de experiențe oferite. Acum castelul s-a întors în oaza sa de liniște, dar deși EC25 s-a încheiat, ecoul festivalului continuă în playlist-uri, în prietenii, în toate fotografiile care abia acum vor reuși să fie postate.
