patiserie

a la tarte

Inspirația vine mâncând: o poveste despre un vis

A fost odată, ca nicio altă dată, o tânără femeie și un vis. Anii au trecut și visul a rămas tot vis. Până când a luat naștere A la Tarte, bistro cu specific franțuzesc, făcut din pasiune pentru tarte, pentru Franța, pentru suflet. În 2016, Ioana Mărginean, acum Bud, și-a îndeplinit visul din facultate, de când a plecat cu bursă în Franța și s-a îndrăgostit de atmosfera cochetă a locurilor intime, găsite la colț de stradă, comori peste care dai accidental într-o zi obișnuită: „încă din al doilea an de facultate mi-a venit ideea, când am intrat în Franța în contact cu diverse bistro-uri micuțe, creperii și mi-a plăcut atmosfera”.

 

Și așa am dat și noi, într-o zi obișnuită, de A la Tarte și a fost dragoste la prima vedere. Și cum am intrat prima oară, așa intrăm mereu. Nerăbdătoare și curioase să descoperim. Să descoperim azi oare ce ingrediente ingenioase au fost folosite-n tarte, oare azi or fi folosite-n rețete niște legume de sezon, niște fructe de suflet sau ce vor ascunde minunatele tarte? Intrăm și ne frecăm ochii, cu mâinile lipite de vitrina rece ne minunăm la fel și fel de alte deserturi unice, ne gândim ce să alegem dintre sortimentele gustoase de ciocolată caldă și ne adăpostim de frigul toamnei târzii într-un decor atent ales, pe scaune prea confortabile care te fac să nu mai vrei să le părăsești, deși trebuie să ținem minte că se numește bistro pentru un motiv… nu putem poposi la nesfârșit, deși ne-am dori.

Ioana, abia întoarsă din locul unde se petrece magia, bucătăria, ne spune cu zâmbetul pe buze „acum văd ce murdară sunt, mi-a căzut pudră de curry pe mine, scuze”, iar noi o scuzăm. Pasiunea ei față de Franța și desigur gastronomia franceză își are rădăcini chiar în familie, mama ei fiind profesoară de franceză: „eram fan quiche-uri și tarte de când am stat în Franța și mereu făceam acasă”, așa că și-a îmbinat pasiunea cu visul de a deschide propria sa afacere și a ales Clujul „mi-a rămas o simpatie pentru Cluj încă de când am fost studentă”, așa că după 10 ani de lucrat în marketing pe diferite posturi de conducere la București, a deschis A la Tarte la vârsta de 36 de ani.

 

După o săptămână de hoinărit prin bistro-uri franțuzești în Paris pentru a căuta inspirație, s-a întors în Cluj și și-a găsit locul unde totul avea să prindă contur – vis-a-vis de Institutul francez. S-a documentat, a construit și a tot adăugat „am cumpărăt multe obiecte chiar din Oser” iar acum ne spune că elementele preferate din local sunt „grinzile de lemn de sus și de la uși și combinația piatră cu lemn”. Iar de-a lungul anilor, micul spațiu s-a tot îmbogățit cu fel și fel de elemente care stau la baza atmosferii autentice „câteodată mă uit la pozele de la început și spun Wow! Ce gol era”.

Ioana spune că se regăsește în bucătărie „când facem rețete noi, când facem teste” și declară că quiche-ul este un produs foarte versatil. La început a lucrat în bucătărie și ea: „eu le-am învățat să facă tarte pe cele care au lucrat aici la început”. Acum se gândește să extindă sortimentul „supe, salate, mai multe preparate de post, fără gluten, fără zahăr…”.

 

Echipa este una micuță și atmosfera este una prietenoasă, intimă și chiar molipsitor de pozitivă și precum spune și Sara, o angajată cu care am vorbit, care ne mărturisește că și dacă ar putea, nu ar schimba nimic în acest loc: „afară totul merge pe repede-înainte, dar intri aici și totul este așa calm, parcă se oprește timpul”. 

Deși situații mai dificile s-au ivit, clienți confuzi, în căutare de explicații pentru aparența „arsă” a desertului Canele de Bordeaux, propuneri venite de la investitori de a forma o rețea la nivel național, A la Tarte a rămas A la Tarte, unul și unicul, artizanal, proaspăt și bun.

Canele de Bordeaux

7 ani au rezistat într-un Cluj rapid, orientat mereu către schimbare și Ioana „dă vina” pe căldura pe care o emană locul, pe atmosfera autentică și pe preparatele gustoase dar și unice și deși „gurile-rele” i-au spus la început „ai lăsat un job din multinațională ca să mai faci o cofetărie în Cluj”, statornicia locului este singurul argument demn de invocat.

 

Și-am fi putut încăleca pe-o șa, să vă spunem povestea așa, dar cu toții știm că viața nu-i un basm, e mult mai mult de atât. Așadar, A la Tarte este o poveste fără-de-final, o poveste despre un vis de femeie, despre statornicie, dar și despre adaptabilitate, despre o echipă de oameni zâmbitori care iubesc ceea ce fac, despre atenție la detalii, despre prospețime și calitate, despre a fi autentic într-o lume comună, despre calm, acel calm în care cauți să te refugiezi, fugind din ghearele Clujul învolburat. 

Vitrina cu prăjituri Iris Delice

Sinestezie, artă și desert

Sinestezie, sinestezii: asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt una simbolul celeilalte

Artă pe papile gustative

Azi avem chef de artă, ne simțim sentimentali și vrem să profităm de asta, căci frigul încearcă să ne intre în oase tot mai mult pe zi ce trece. În ceața dimineții, culorile orașului se văd diferit – cumva ca-ntr-un tablou pictat cu acuarele – și ne sunt de ajuns pentru a ne imagina toată arta din lume. Dar parcă lipsește ceva. Căutăm asul din mâneca orașului și vrem să descoasem orice ne iese în cale, să descifrăm simboluri și taine. Așa am descoperit Iris Délice, o cofetărie aparte, cu produse artizanale și un meniu conceptual, care reușește să creeze „asocieri între culoare și gust, formă, textură și cantitate”.

 

Orice operă de artă răsare dintr-o sămânță numită concept. Iris Délice a crescut cu grijă această sămânță până i-a putut culege roadele dulci. Acum, cofetăria se poate mândri cu un meniu conceptual impresionant și cu o identitate vizuală atent creată de niște oameni pasionați și creativi. 

Meniul conceptual leagă produsele în toate aspectele lor: savoare și ingrediente, textură și aspect și nu în ultimul rând, etic și filosofic.

De la cerc la pătrat

Suprematism, minimalism și sinestezie sunt elementele ce au transformat călătoria Iris Délice într-una memorabilă, atât pentru creatori, cât și pentru cei care gustă și se bucură de prăjiturile care mai de care mai frumoase. 

 

Noi suntem de părere că avem multe de învățat de la Iris Délice, de pildă cum să aduci un fir narativ la realitate, cum să crești o idee până la ceva real, vizibil. Pornind de la dorința de a păstra deserturile în centrul atenției, echipa a creat mai întâi galeria în care să expună opera de artă: un muzeu alb, minimalist. Apoi a urmat alegerea unui simbol care să centralizeze întregul concept, iar acesta a fost irisul

 

Irisul are un rol esențial în a regla cantitatea de raze luminoase care pătrunde în ochi. El se micșorează sub influența luminii puternice și se mărește când caută mai multă informație. Acest reflex pupilar fotomotor și pigmentarea irisului s-a legat (pentru noi) de capacitatea cofetarului de a mânui ingredientele pentru a produce reacții în mintea degustătorilor.

Abstractizarea irisului uman și a mișcării naturale a acestuia a condus la decorația de pe peretele cofetăriei. Pentru noi a fost un soi de ochi ce te privea admirând delicatesele din vitrină, neștiind dacă și ce să cumperi sau dacă ești într-o galerie și vei da curând peste un semn indiscret cu textul „Nu atingeți!”.  

 

Sigur nu vei găsi unul la Iris Délice, dar ce vei găsi este o față prietenoasă care te întâmpină și îți împachetează cu grijă comanda: Adrian. De la el am aflat că cel mai special aspect legat de cofetărie este viziunea afacerii. 

Locul ăsta nu-i finit. Locul ăsta nu are viziunea „bani”. Locul ăsta are viziune infinită, să aducem calitate superioară în viețile oamenilor, în viețile clujenilor. Asta e ceva infinit. Niciodată nu o să ajungă la toată lumea. Asta îmi place cel mai mult aici, e ceva ce n-aș vrea niciodată să modific: viziunea.

Simboluri și întâmplări

Nu durează mult până să observi atenția oferită până la cele mai mici detalii și rigurozitatea cu care e construit fiecare colțișor, fie el un colț de blat, un colț de croissant sau un colț din încăperea înaltă a cofetăriei de pe strada Ferdinand numărul 27. De la mireasma de patiserie caldă, până la conversațiile cu Adrian totul te îmbie să rămâi cât mai mult acolo și să-ți fie drag de un loc frumos. Adrian e fascinat de comunicare și de conexiunile pe care le poate face cu fiecare persoană ce pășește în cofetărie. Nu putem vorbi despre Iris Délice fără să vorbim despre sinestezie și simboluri, iar acest aspect se reflectă și în conversațiile pe care Adrian le are cu clienții. Ne-a povestit cum a remarcat că o fată purta un medalion deosebit și au început să discute despre simbolul desenat pe acesta. Din vorbă în vorbă, au ajuns la subiecte comune, iar asta i-a adus bucurie lui Adrian, să găsească (fără să caute) o persoană cu aceleași credințe. 

În timp ce admiram patiseriile din vitrină, Adrian ne-a povestit încă o istorioară simpatică. Într-o zi, în ciuda eforturilor sale de a împacheta perfect o comandă de prăjituri, situația s-a întors la 180 de grade. La propriu! Clienta a luat cutia cu prăjituri și, refuzând categoric o pungă pentru aceasta, a întors cutia și a pus-o înclinată la ea în geantă, creând o „prăjitură mai mare”, dacă putem spune așa. Să dăm vina pe Adrian nu putem – el i-a sugerat să ia o pungă. Să ne supărăm pe femeie? Ea, drăguța, poate a vrut să creeze propriul concept artistic cu prăjiturile comandate: să combine toate culorile, toate ingredientele într-un amestec. În fond, dăm vina pe gravitație, dacă chiar ne dorim să arătăm cu degetul. Produsele artizanale Iris Délice nu sunt imponderabile. Încă.

P.S.: Echipa Iris Délice a realizat și un videoclip de prezentare foarte plăcut vizual, așa că îl lăsăm aici pentru doritori.

P.P.S.: Dacă după vizionarea filmulețului ți se face poftă de ceva dulce, să nu vă fie cu supărare. Ne vedem la Iris Délice!

Scroll to Top