Zâmbete, lacrimi și 110% suflet, muncă, pasiune: doar o parte din ce trăim la Transylvania Open 2025
Unui copil i-au rămas mici pantofii cu care a jucat tenis în spatele școlii, în ultimul an. Își cumpără alții, pe măsură, din banii lui și, deși știe că nu are mulți, îi dă pe ceva ce contează pentru el. Se încalță și își caută drumul. Îi calcă pe urme pentru că i-a dat speranța unui viitor care merită. Îi calcă pe urme Simonei Halep, care i-a făcut loc și i-a arătat că se poate: cu muncă, sinceritate, pasiune, efort nemărginit – se poate.
Și copilul nu știe în ce se avântă, dar știe că, pe noptieră, are mingea cu autograf, pe care scrie cu cerneală proaspătă numele ei. Tot ce știe e că se va antrena în fiecare zi cu acea minge și nu se va opri să lupte nici atunci când timpul îi va zgâria cerneala, care se va desprinde treptat și neuniform de pe puful galben, înnegrit de atâta joc.
„Îmi e un pic greu să vorbesc…”
O emoție intensă și un moment de neuitat pentru sportul românesc: Simona Halep, fost număr 1 mondial și cea mai valoroasă jucătoare de tenis a României, și-a anunțat oficial retragerea din competiții în cadrul Transylvania Open WTA 250. Decizia a fost făcută publică pe Terenul Central, la finalul meciului de simplu cu italianca Lucia Bronzetti, care s-a calificat în turul al doilea. În fața a mii de fani ce au umplut BTarena până la refuz, venind să o susțină și să împărtășească acest moment special, Simona Halep a vorbit despre cariera sa și despre hotărârea atent analizată de a se retrage. Mesajul său a fost profund emoționant și plin de recunoștință, adresat atât susținătorilor săi din întreaga lume, cât și familiei și echipei care i-au fost alături pe parcursul unei cariere memorabile.
Îmi e un pic greu să vorbesc… Aici e casa mea, din România, aici mă simt cel mai bine, m-am simțit mereu înconjurată de multă dragoste. Au fost multe meciuri pe care le-am câștigat aici, au fost și meciuri pe care le-am pierdut, dar mereu rămân amintirile bune, frumoase, iar energia voastră mi-e umplut sufletul. Indiferent unde am jucat, aici m-am simțit cel mai bine. S-a simțit și azi că abia respiram pe teren. E o emoție specială.
Simona Halep
Nu știu dacă e cu tristețe sau cu bucurie, cred că ambele sentimente mă încearcă, dar iau această decizie cu sufletul împăcat. Întotdeauna am fost realistă cu mine, corpul meu nu mai duce atât de mult ca să ajung unde, probabil, am fost. E foarte greu să ajungi acolo, de aceea am vrut să vin aici astăzi, la Cluj, să joc în fața dumneavoastră și să îmi iau la revedere pe terenul de tenis, chiar dacă prestația mea nu a fost foarte bună, a fost cu tot sufletul și mă bucur mult că ați venit! Din punct de vedere sportiv sunt o persoană extrem de împlinită și pot să spun că ceea ce am realizat în tenis nici măcar nu am visat când eram copil, dar am muncit pentru asta. Este ultima dată când am jucat aici și, nu vreau să plâng, e un lucru frumos că am ajuns numărul 1 mondial, am câștigat Grand Slam-uri, tot ce mi-am dorit. Viața merge înainte, există viață și după tenis și sper să ne revedem de câte ori posibil. O să continui să joc tenis în continuare, dar ca să fiu competitivă, necesită mult mai mult și în momentul acesta, nu se mai poate.
Simona Halep, la finalul meciului
„Fără regrete, privim înainte și să fim bucuroși că am avut așa ceva în sportul românesc!”
În cadrul conferinței de presă, ce a urmat după meci, Simona a mărturisit că este împăcată cu decizia luată: „„Nu știu ce să zic, nu vreau nici să pară foarte ușor, bineînțeles că în interiorul meu sunt multe sentimente și trăiri, dar sunt foarte împăcată cu această decizie. Sunt o persoană foarte realistă și stiu ce înseamnă munca pe care trebuie s-o faci ca să ajungi acolo sus, și în momentul acesta creierul meu și corpul meu nu mai duce așa ceva. Și poate că sunt atât de împlinită pe partea profesională încât mi-a fost ușor să iau această decizie, într-un fel. Au fost trăiri intense pe teren, nu am plâns, ceea ce mă surprinde un pic, dar poate și că e o eliberare. Am trecut prin multe lucruri grele în ultima perioadă, mi-am dat seama că e momentul să închei, poate că asta mă face să mă simt liberă și împăcată.”
Momentul care a făcut-o să se gândească prima oară la această decizie a fost accidentarea de la genunchi: „După ce am înțeles că accidentarea de la genunchi este o accidentare gravă și fără operație este cam greu să revin acolo sus. Iar eu mereu am spus că dacă nu pot să revin acolo unde am fost nu ar mai merita să mă chinui zi de zi, pentru că performanța este un chin, din punctul meu de vedere. Și stând departe de teren perioada aceasta, mi-am dat seama cât de greu a fost în ultimii 15 ani, în fiecare zi muncă, indiferent cum te simți, trebuie să tragi de tine la maximum și poate că viața înseamnă și altceva – asta am înțeles în perioada asta și vreau să mă bucur de ceea ce trăiesc acum. Am făcut foarte mult în tenis, sunt împăcată, sunt mulțumită de ceea ce am făcut și consider că e momentul să privesc în altă direcție.”
Întrebată dacă ar fi să aibă vreun regret, Simona a ezitat, însă a menționat că cel mai mare regret a fost necalificarea în finala FedCup: „De atunci n-am mai jucat, pentru că n-am putut să trec peste dezamăgirea pe care am trăit-o în 2018 în semifinală. Alte regrete? Poate că am luat decizii mai puțin bune, poate că aș fi putut să fac unele lucruri mult mai bine, dar nu obișnuiesc să am regrete. În primul rând, cred că e mai bine să faci niște lucruri decât să regreți că nu le-ai făcut. Așa că sunt împăcată și din punctul ăsta de vedere. Consider că am făcut ceea ce nimeni nu și-ar fi putut imagina în România că se poate. Am ajuns de la Constanța să joc tenis pe cele mai mari arene, cu o familie care m-a susținut, care nu a fost din tenis, dar au fost foarte pasionați de sport și au avut încredere în mine, iar asta m-a ajutat să ajung acolo. Fără regrete, privim înainte și să fim bucuroși că am avut așa ceva în sportul românesc! Cred că e important pentru toți copiii care privesc spre performanță.”
Cele mai importante trei persoane din viața și cariera sa sunt părinții și fratele ei, a spus Simona: „ei m-au susținut din prima clipă cu tot ceea ce au avut și tot ceea ce au avut emoțional și sentimental. Nu m-au certat niciodată, ei au fost necondiționat alături de mine.” Le mulțumește sincer tuturor celor care au făcut parte din drumul său în carieră: „pentru că fiecare a fost important. Nu o să încep să dau nume, pentru că sunt destul de mulți, dar un impact mare pentru a câștiga Grand Slam a avut Darren Cahill, pentru că m-a făcut să cred, m-a făcut să cred că am capacitatea – și intelectuală, și fizică – să câștig turnee de Grand Slam. Și vreau să-i mulțumesc pentru asta. Bineînțeles că fiecare parte a avut un rol important și vreau să le mulțumesc tuturor.”
În scurtele pauze din timpul meciului, vocile fanilor au răsunat, cântând în cor refrenul „SI-MO-NA, SI-MO-NA”, iar în liniștea de după încurajări s-a mai auzit dintr-un colț de sală: „Hai, Simona, ești regina noastră!” sau „Hai să nu o lăsăm singură!” sau „Hai, Simo, să ne bucurăm de meci!”. Pe lângă fanii care au fost cu ea mereu, cel mai aproape de teren au fost celelalte jucătoare românce, creând un moment extrem de emoționant: „Mă emoționează acest lucru și înseamnă că deși nu am fost și nu suntem foarte apropiate, suntem colege, am trăit zi de zi pe circuit, departe de casă, am fost acolo una pentru cealaltă, toate ne-am tras una pe alta și cred că fiecare jucătoare a contat pentru cealaltă, rezultatele au contat pentru celelalte ca să vadă că se poate, să vedem că se poate orice în tenis. Ce să spun, le doresc mult succes și le aștept și pe ele. Vârsta nu iartă pe nimeni și momentul vine pentru toată lumea. Eu, cum a zis și fratele meu: de ce râzi și ți-e așa de ușor? Și i-am zis că nu e ușor, poate că este o eliberare. Asta îmi doresc foarte mult și poate că e momentul să mă uit în altă direcție.”
„Și mie o să-mi fie dor de aceste momente, cu siguranță, chiar dacă acum poate părea că îmi e ușor. Sigur o să-mi fie dor și o să sufăr că nu o să mai joc în fața lor. Vreau să le mulțumesc pentru susținerea necondiționată de-a lungul anilor! A fost o carieră plină, dar susținerea pe care am avut-o eu în întreaga lume a fost deosebită și cu siguranță m-au ajutat atunci când mi-a fost greu în timpul meciurilor să apăs pedala și să câștig anumite trofee. Le mulțumesc foarte mult și sper să ne revedem curând în altă formă!”
Simona Halep, către fani
Adio! (Deci pe curând?)
„Nu știm niciodată ce se va întâmpla în această viață, dar este un la revedere pe terenul de tenis aici, acasă, la Cluj, în fața oamenilor care mi-au arătat mereu iubire și foarte multă căldură. Astăzi am înțeles foarte bine că este decizia corectă, pentru că dacă nu te antrenezi 100% în fiecare zi, nu poți să faci față. Iar eu nu sunt genul care doar să vin pe teren.”
Simona a precizat că tot ce și-ar putea dori în prezent este să se odihnească: „Sunt o jucătoare de tenis profesionistă epuizată din punct de vedere emoțional și îmi doresc să mă odihnesc, nu vreau să mai fac planuri. O să las viața să vină de la sine, voi vedea pe parcurs.“
„Totul merită, într-un final.”
În urma meciului, Simona și-a încheiat discursul cu un mesaj puternic către toți cei aflați la început de drum în călătoria grea, dar extrem de frumoasă ce este tenisul de performanță:„Vreau să le urez copiilor să aibă multă ambiție, multă dorință să ajungă în vârf, pentru că este minunat acolo. Am jucat mulți ani, este obositor, este epuizant, dar este frumos, iar adrenalina din acele momente nu o regăsești nicăieri. Așa că, dragi copilași, luptați, munciți, pentru că totul merită, într-un final.”
Totuși, adevăratul „la revedere” spus cu dragoste, cu dor și cu speranță s-a conturat într-un gest neașteptat făcut de Simona la plecarea de pe terenul Transylvania Open. În aplauzele publicului cu lacrimi în ochi, ea le-a zâmbit cald tuturor, le-a făcut cu mâna, iar apoi, într-o mișcare amplă, plină de grație și forță, ca servele sale, și-a lăsat racheta să zboare în aer și să aterizeze în public. Atunci, doar pentru o clipă, toată sala și-a oprit parcă respirația, iar inimile tuturor au sărit o bătaie, în dorința arzătoare de a fi ei cei care prind racheta. Un obiect, de altfel, ca oricare altul, produs în masă, dar care a avut ocazia să-i fie ostaș ei, Simonei, în lupta asta parcă prea scurtă. Într-o mișcare aproape renascentistă, zeci de mâini s-au întins, dorind să se desprindă de trup, să atingă și să prindă ferm racheta. Să o prețuiască la fel cum o Românie întreagă va continua să o prețuiască pe Simona Halep.