tenis

Simona Halep

Zâmbete, lacrimi și 110% suflet, muncă, pasiune: doar o parte din ce trăim la Transylvania Open 2025

Unui copil i-au rămas mici pantofii cu care a jucat tenis în spatele școlii, în ultimul an. Își cumpără alții, pe măsură, din banii lui și, deși știe că nu are mulți, îi dă pe ceva ce contează pentru el. Se încalță și își caută drumul. Îi calcă pe urme pentru că i-a dat speranța unui viitor care merită. Îi calcă pe urme Simonei Halep, care i-a făcut loc și i-a arătat că se poate: cu muncă, sinceritate, pasiune, efort nemărginit – se poate.

 

Și copilul nu știe în ce se avântă, dar știe că, pe noptieră, are mingea cu autograf, pe care scrie cu cerneală proaspătă numele ei. Tot ce știe e că se va antrena în fiecare zi cu acea minge și nu se va opri să lupte nici atunci când timpul îi va zgâria cerneala, care se va desprinde treptat și neuniform de pe puful galben, înnegrit de atâta joc.

„Îmi e un pic greu să vorbesc…”

O emoție intensă și un moment de neuitat pentru sportul românesc: Simona Halep, fost număr 1 mondial și cea mai valoroasă jucătoare de tenis a României, și-a anunțat oficial retragerea din competiții în cadrul Transylvania Open WTA 250. Decizia a fost făcută publică pe Terenul Central, la finalul meciului de simplu cu italianca Lucia Bronzetti, care s-a calificat în turul al doilea. În fața a mii de fani ce au umplut BTarena până la refuz, venind să o susțină și să împărtășească acest moment special, Simona Halep a vorbit despre cariera sa și despre hotărârea atent analizată de a se retrage. Mesajul său a fost profund emoționant și plin de recunoștință, adresat atât susținătorilor săi din întreaga lume, cât și familiei și echipei care i-au fost alături pe parcursul unei cariere memorabile.

Îmi e un pic greu să vorbesc… Aici e casa mea, din România, aici mă simt cel mai bine, m-am simțit mereu înconjurată de multă dragoste. Au fost multe meciuri pe care le-am câștigat aici, au fost și meciuri pe care le-am pierdut, dar mereu rămân amintirile bune, frumoase, iar energia voastră mi-e umplut sufletul. Indiferent unde am jucat, aici m-am simțit cel mai bine. S-a simțit și azi că abia respiram pe teren. E o emoție specială.

Nu știu dacă e cu tristețe sau cu bucurie, cred că ambele sentimente mă încearcă, dar iau această decizie cu sufletul împăcat. Întotdeauna am fost realistă cu mine, corpul meu nu mai duce atât de mult ca să ajung unde, probabil, am fost. E foarte greu să ajungi acolo, de aceea am vrut să vin aici astăzi, la Cluj, să joc în fața dumneavoastră și să îmi iau la revedere pe terenul de tenis, chiar dacă prestația mea nu a fost foarte bună, a fost cu tot sufletul și mă bucur mult că ați venit! Din punct de vedere sportiv sunt o persoană extrem de împlinită și pot să spun că ceea ce am realizat în tenis nici măcar nu am visat când eram copil, dar am muncit pentru asta. Este ultima dată când am jucat aici și, nu vreau să plâng, e un lucru frumos că am ajuns numărul 1 mondial, am câștigat Grand Slam-uri, tot ce mi-am dorit. Viața merge înainte, există viață și după tenis și sper să ne revedem de câte ori posibil. O să continui să joc tenis în continuare, dar ca să fiu competitivă, necesită mult mai mult și în momentul acesta, nu se mai poate.

„Fără regrete, privim înainte și să fim bucuroși că am avut așa ceva în sportul românesc!”

În cadrul conferinței de presă, ce a urmat după meci, Simona a mărturisit că este împăcată cu decizia luată: „„Nu știu ce să zic, nu vreau nici să pară foarte ușor, bineînțeles că în interiorul meu sunt multe sentimente și trăiri, dar sunt foarte împăcată cu această decizie. Sunt o persoană foarte realistă și stiu ce înseamnă munca pe care trebuie s-o faci ca să ajungi acolo sus, și în momentul acesta creierul meu și corpul meu nu mai duce așa ceva. Și poate că sunt atât de împlinită pe partea profesională încât mi-a fost ușor să iau această decizie, într-un fel. Au fost trăiri intense pe teren, nu am plâns, ceea ce mă surprinde un pic, dar poate și că e o eliberare. Am trecut prin multe lucruri grele în ultima perioadă, mi-am dat seama că e momentul să închei, poate că asta mă face să mă simt liberă și împăcată.

 

Momentul care a făcut-o să se gândească prima oară la această decizie a fost accidentarea de la genunchi: „După ce am înțeles că accidentarea de la genunchi este o accidentare gravă și fără operație este cam greu să revin acolo sus. Iar eu mereu am spus că dacă nu pot să revin acolo unde am fost nu ar mai merita să mă chinui zi de zi, pentru că performanța este un chin, din punctul meu de vedere. Și stând departe de teren perioada aceasta, mi-am dat seama cât de greu a fost în ultimii 15 ani, în fiecare zi muncă, indiferent cum te simți, trebuie să tragi de tine la maximum și poate că viața înseamnă și altceva – asta am înțeles în perioada asta și vreau să mă bucur de ceea ce trăiesc acum. Am făcut foarte mult în tenis, sunt împăcată, sunt mulțumită de ceea ce am făcut și consider că e momentul să privesc în altă direcție.”

 

Întrebată dacă ar fi să aibă vreun regret, Simona a ezitat, însă a menționat că cel mai mare regret a fost necalificarea în finala FedCup: „De atunci n-am mai jucat, pentru că n-am putut să trec peste dezamăgirea pe care am trăit-o în 2018 în semifinală. Alte regrete? Poate că am luat decizii mai puțin bune, poate că aș fi putut să fac unele lucruri mult mai bine, dar nu obișnuiesc să am regrete. În primul rând, cred că e mai bine să faci niște lucruri decât să regreți că nu le-ai făcut. Așa că sunt împăcată și din punctul ăsta de vedere. Consider că am făcut ceea ce nimeni nu și-ar fi putut imagina în România că se poate. Am ajuns de la Constanța să joc tenis pe cele mai mari arene, cu o familie care m-a susținut, care nu a fost din tenis, dar au fost foarte pasionați de sport și au avut încredere în mine, iar asta m-a ajutat să ajung acolo. Fără regrete, privim înainte și să fim bucuroși că am avut așa ceva în sportul românesc! Cred că e important pentru toți copiii care privesc spre performanță.”

Oameni dragi

Cele mai importante trei persoane din viața și cariera sa sunt părinții și fratele ei, a spus Simona: „ei m-au susținut din prima clipă cu tot ceea ce au avut și tot ceea ce au avut emoțional și sentimental. Nu m-au certat niciodată, ei au fost necondiționat alături de mine.” Le mulțumește sincer tuturor celor care au făcut parte din drumul său în carieră: „pentru că fiecare a fost important. Nu o să încep să dau nume, pentru că sunt destul de mulți, dar un impact mare pentru a câștiga Grand Slam a avut Darren Cahill, pentru că m-a făcut să cred, m-a făcut să cred că am capacitatea – și intelectuală, și fizică – să câștig turnee de Grand Slam. Și vreau să-i mulțumesc pentru asta. Bineînțeles că fiecare parte a avut un rol important și vreau să le mulțumesc tuturor.”

 

În scurtele pauze din timpul meciului, vocile fanilor au răsunat, cântând în cor refrenul „SI-MO-NA, SI-MO-NA”, iar în liniștea de după încurajări s-a mai auzit dintr-un colț de sală: „Hai, Simona, ești regina noastră!” sau „Hai să nu o lăsăm singură!” sau „Hai, Simo, să ne bucurăm de meci!”. Pe lângă fanii care au fost cu ea mereu, cel mai aproape de teren au fost celelalte jucătoare românce, creând un moment extrem de emoționant: „Mă emoționează acest lucru și înseamnă că deși nu am fost și nu suntem foarte apropiate, suntem colege, am trăit zi de zi pe circuit, departe de casă, am fost acolo una pentru cealaltă, toate ne-am tras una pe alta și cred că fiecare jucătoare a contat pentru cealaltă, rezultatele au contat pentru celelalte ca să vadă că se poate, să vedem că se poate orice în tenis. Ce să spun, le doresc mult succes și le aștept și pe ele. Vârsta nu iartă pe nimeni și momentul vine pentru toată lumea. Eu, cum a zis și fratele meu: de ce râzi și ți-e așa de ușor? Și i-am zis că nu e ușor, poate că este o eliberare. Asta îmi doresc foarte mult și poate că e momentul să mă uit în altă direcție.”

„Și mie o să-mi fie dor de aceste momente, cu siguranță, chiar dacă acum poate părea că îmi e ușor. Sigur o să-mi fie dor și o să sufăr că nu o să mai joc în fața lor. Vreau să le mulțumesc pentru susținerea necondiționată de-a lungul anilor! A fost o carieră plină, dar susținerea pe care am avut-o eu în întreaga lume a fost deosebită și cu siguranță m-au ajutat atunci când mi-a fost greu în timpul meciurilor să apăs pedala și să câștig anumite trofee. Le mulțumesc foarte mult și sper să ne revedem curând în altă formă!”

Adio! (Deci pe curând?)

„Nu știm niciodată ce se va întâmpla în această viață, dar este un la revedere pe terenul de tenis aici, acasă, la Cluj, în fața oamenilor care mi-au arătat mereu iubire și foarte multă căldură. Astăzi am înțeles foarte bine că este decizia corectă, pentru că dacă nu te antrenezi 100% în fiecare zi, nu poți să faci față. Iar eu nu sunt genul care doar să vin pe teren.”

 

Simona a precizat că tot ce și-ar putea dori în prezent este să se odihnească: „Sunt o jucătoare de tenis profesionistă epuizată din punct de vedere emoțional și îmi doresc să mă odihnesc, nu vreau să mai fac planuri. O să las viața să vină de la sine, voi vedea pe parcurs.“

„Totul merită, într-un final.”

În urma meciului, Simona și-a încheiat discursul cu un mesaj puternic către toți cei aflați la început de drum în călătoria grea, dar extrem de frumoasă ce este tenisul de performanță:„Vreau să le urez copiilor să aibă multă ambiție, multă dorință să ajungă în vârf, pentru că este minunat acolo. Am jucat mulți ani, este obositor, este epuizant, dar este frumos, iar adrenalina din acele momente nu o regăsești nicăieri. Așa că, dragi copilași, luptați, munciți, pentru că totul merită, într-un final.”

 

Totuși, adevăratul „la revedere” spus cu dragoste, cu dor și cu speranță s-a conturat într-un gest neașteptat făcut de Simona la plecarea de pe terenul Transylvania Open. În aplauzele publicului cu lacrimi în ochi, ea le-a zâmbit cald tuturor, le-a făcut cu mâna, iar apoi, într-o mișcare amplă, plină de grație și forță, ca servele sale, și-a lăsat racheta să zboare în aer și să aterizeze în public. Atunci, doar pentru o clipă, toată sala și-a oprit parcă respirația, iar inimile tuturor au sărit o bătaie, în dorința arzătoare de a fi ei cei care prind racheta. Un obiect, de altfel, ca oricare altul, produs în masă, dar care a avut ocazia să-i fie ostaș ei, Simonei, în lupta asta parcă prea scurtă. Într-o mișcare aproape renascentistă, zeci de mâini s-au întins, dorind să se desprindă de trup, să atingă și să prindă ferm racheta. Să o prețuiască la fel cum o Românie întreagă va continua să o prețuiască pe Simona Halep.

Transylvania Open 2024: Despre al șaselea simț al femeii

Liniște. Sute de priviri oprite pe mingea galbenă. Un sunet scurt și adânc ce răsună în întreaga sală atunci când mingea atinge podeaua și sare: o dată, de două ori, de trei ori. O mișcare sigură, calculată, urmată de un prim serviciu perfect. Așa începe fiecare zi la turneul de tenis Transylvania Open 2024, desfășurat la Cluj, între 3 și 11 februarie.

Transylvania Open este cel mai important turneu de tenis feminin din România și face parte din categoria WTA 250, o categorie de turnee din turul Asociației de Tenis Feminin (Women’s Tennis Association – WTA). Asociația a fost fondată de Billie Jean King în 1973 pe principiul egalității de șanse, iar acum este liderul mondial în sportul profesionist feminin, fiind una dintre cele mai cunoscute organizații sportive din lume, formată din peste 1650 de jucătoare reprezentând aproximativ 85 de țări,  concurând pentru a câștiga puncte în clasamentul WTA și titluri la turnee.

Totuși, pe lângă punctele câștigate, jucătoarele de la Transylvania Open 2024 câștigă atenția și mândria publicului, prezent în fiecare zi pentru a-și susține preferatele. În total, 32 de jucătoare au concurat la meciurile de simplu, și 16 echipe la dublu. În a patra ediție a turneului, organizată anul acesta la BT Arena, câteva din cele care reușesc să umple sala de scandările publicului sunt Karolína Plíšková, fost lider mondial în circuitul WTA și cinci jucătoare din România de pe tabloul principal: Ana Bogdan, Jaqueline Cristian, Andreea Mitu, Miriam Bulgaru și Anca Todoni.

 

Când vine vorba de sport, dacă nu joacă ei înșiși, românii sunt pe locul I la a-și susține neamul, iar acest aspect s-a văzut, dar s-a și auzit, mai ales în finală, când s-a înregistrat un record în ceea ce privește volumul scandărilor publicului care a fost acolo – trup și suflet – pe întreg parcursul competiției.

Pentru că poate nu ați ajuns la meciurile de la Transylvania Open, ne-am gândit să păstrăm aici o părticică din sentimentele ce au cuprins BT Arena în prima săptămână a lunii februarie. Vă prezentăm, așadar, un jurnal de momente din ediția anului 2024 a turneului de tenis și vă invităm să apreciați puterea și efortul acestor femei ce au făcut parte din competiție.

 

Sâmbătă, 3 februarie, a avut loc ceremonia tragerii la sorți în prezența Karolinei Plíšková și a directorului turneului, Patrick Ciorcilă. Momentul tensionat a fost destins de entuziasmul și determinarea jucătoarei.

Dacă joc bine, cred că pot învinge pe oricine aici. În fiecare săptămână îmi doresc să câștig, dar sunt peste tot jucătoare bune și fiecare turneu este greu, trebuie luat meci cu meci.

Ana Bogdan a avut parte de o tragere grea, Karolína Plíšková de una destul de ușoară. Dincolo de asta, cred că avem cea mai bună tragere la sorți din istoria competiției, majoritatea meciurilor pornesc de la 50/50 șanse. Mă bucur că avem cinci românce în primul tur, sper să mai vină și altele din calificări, cert e că, jucând Jaqueline Cristian cu Miriam Bulgaru suntem siguri că o româncă va fi sigur în turul al doilea. Karolina e vedeta ediției 2024, sper să o avem la Cluj până în ultimele zile ale turneului.

Karolína Plíšková are amintiri frumoase de la Cluj, precizând că a câștigat aici toate cele trei meciuri din 2016 din FedCup, în ciuda susținătorilor români care nu erau neapărat de partea sa. 

Poate pentru mulți, un turneu de tenis sau un meci e ceva tehnic sau o competiție din care rezultă un singur câștigător, însă pentru noi, Transylvania Open e mai mult de atât. Fiecare jucătoare care a servit în meciurile din această săptămână a dat dovadă de ambiție, curaj și muncă, dar și de eleganță, tact, strategie. Iar pentru acestea merită toată aprecierea. 

 

Meciurile de calificări au avut loc în weekend. Șase dintre cele 24 de concurente au câștigat un loc pe tabloul principal, unde favorita numărul unu a fost Arantxa Rus (Olanda), urmată de Tatjana Maria (Germania).

 

Ana Bogdan, cea mai bine clasată jucătoare de pe tabloul principal de simplu, a susținut meciul zilei de luni cu americanca Alycia Parks, învingând-o pe aceasta în două seturi strânse, cu scor 7-5, 7-5.

A fost un meci intens, mă așteptam să fie așa pentru că este o jucătoare puternică, dar am fost foarte motivată și foarte determinată să joc cât mai bine și să fac un meci frumos. A returnat unele mingi foarte bine și a trebuit să accept. Nu simți același lucru la alte turnee din străinătate, de aceea aleg să joc cât mai mult aici, acasă și sper să petrec cât mai mult timp în competiție, la Transylvania Open.

Jocul la dublu e mereu plin de energie și suspans, iar echipa formată din Jaqueline și Mitu a adus voia bună de care avea nevoie turneul.

E cel mai bun WTA 250 din lume! Ne simțim foarte bine aici. Azi am avut un meci foarte bun, solid. Chiar am jucat bine, e prima oară când am jucat cu Andreea. Am avut o comunicare foarte bună. E un început bun pentru Transylvania Open.

Înainte de turul doi, Karolína Plíšková a mărturisti că anul trecut nu a fost unul grozav pentru ea, confruntându-se cu accidentări: „întotdeauna e greu să revii și să recuperezi”. Însă oricât de multe piedici ar întâlni, jucătoarele sunt determinate să continue:  „Anul acesta sper să fiu mult mai bine, vreau să joc. De aceea am venit și aici și sper să joc cât mai multe meciuri. Sunt pregătită pentru turul doi!”

 

Credem că mulți văd pauzele în sport drept motive de încetinire a performanței, semnale că nimic nu va mai fi ca înainte și că victoria mult visată va fi și mai greu de atins. Deși în unele cazuri chiar există reproșuri și păreri de rău, jucătoarele de tenis au acel as în mânecă, un simț specific lor, care le ambiționează și le motivează să continue indiferent cât de greu e sau ce opinii zboară prin jur, de la cei mai mult sau mai puțin specializați. 

Ana Bogdan s-a calificat miercuri, 7 februarie, în sferturile de finală ale Transylvania Open WTA 250, în urma unui meci cu multe emoții și reveniri. Ea a întâlnit-o pe teren pe Erika Andreeva și a câștigat meciul cu un scor echilibrat de 6-4, 6-4.

A fost un meci intens, mă așteptam să fie așa pentru că este o jucătoare puternică. Dar am fost foarte motivată să joc cât mai bine și să fac un meci frumos, un meci care în primul rând să îmi placă, și în al doilea rând să fie și eficient. Energia pe care o am aici și suportul din parte publicului sunt unice.

Semifinala aduce în prim-plan un nou meci între românce: Jaqueline Cristian și Ana Bogdan joacă pentru un loc în finală. Bogdan a susținut vineri unul dintre cele mai bune meciuri ale acestei ediții, un meci maraton, de aproape trei ore și jumătate, la finalul căruia a eliminat-o din competiție pe Arantxa Rus.

Așa o victorie acasă, să mă bat până la ultimul punct, în atmosfera de azi, e incredibil! Nu am renunțat să cred și să lupt. Am stat la fiecare punct și tot ce mi-am spus e că pot să realizez tot ce îmi doresc eu să realizez aici, dacă joc așa cu sufletul – și asta am făcut până la final. Încă nu pot să cred! Din punct de vedere al emoțiilor, da, este cea mai importantă victorie din cariera mea. Eu azi m-am învins pe mine.

Așadar, Ana Bogdan a rămas în competiție și joacă semifinala cu Jaqueline Cristian care vineri a învins-o pe Anastasija Sevastova, calificându-se în prima ei semifinală Transylvania Open.

Sunt foarte fericită că pot să arăt acest tenis în fața fanilor. Am încercat să mă focusez pe mine și pe jocul meu, știu că e o adversară cu multă experiență, dar am încercat să nu mă uit dincolo de fileu, să fac ce știu mai bine, să mă bucur că sunt pe teren și să termin meciul împăcată, indiferent de rezultat.

Cele două românce s-au mai întâlnit de două ori până acum și ambele meciuri au fost câștigate de Bogdan, aceasta asigurându-și locul în finală și aducând bucurie maximă susținătorilor români care sperau la o victorie „ca la mama acasă”. 

A fost foarte frumos. Emoțiile pe care le-am simțit au fost mari și atmosfera creată de public a fost foarte frumoasă. Pentru mine, cred că acestea sunt momentele care rămân în sufletul meu. A fost un meci intens, în care amândouă am dat tot ce e mai bun pe teren. Jaq are un progres foarte mare, chiar i-am felicitat antrenorul după ce am ieșit de pe teren. Dar îmi doream mult această finală și mă bucur că o am aici acasă.

Karolína Plíšková trece și ea de semifinale, calificându-se în finala Transylvania Open în urma unei victorii obținute fără mari eforturi cu britanica Harriet Dart, cu scorul 3-6, 3-6.

Săptămâna aceasta nu putea să decurgă mai bine de atât. Suportul publicului a fost grozav, și am simțit că modul meu de a juca a evoluat de la un meci la altul. Sunt bucuroasă să fiu în finală. Mă aștept ca publicul să fie de partea Anei Bogdan, este normal. Și eu, dacă aș juca în țara mea, aș fi susținută de publicul de acolo. Ana este o jucătoare puternică și destul de rapidă, chiar dacă nu e înaltă. Are și un stil de a juca destul de agresiv, dar sunt pregătită de meci. Pentru mine ar însemna mult să câștig, dar sunt oricum bucuroasă deja să fiu în finală.

Finala la dublu a avut loc între Caty McNally și Asia Muhammad vs. Harriet Dart și Tereza

Mihalikova, iar câștigătoarele McNally și Muhammad au jucat pentru prima oară împreună – împreună zâmbind și luptând până la victorie.

Pentru mine este al doilea turneu de dublu după o pauză de 6-7 luni, așa că este grozav că am reușit să avem o săptămână productivă aici. Transylvania Open este un turneu minunat și sper să revin anul viitor.

A fost minunat să joc cu Caty, este o jucătoare foarte bună și ne completăm reciproc. Ne bucurăm că am câștigat titlul.

Sportiva din Cehia a fost cap de afiș al turneului din Cluj și a obținut o victorie din două seturi, cu scorurile 6-4, 6-3. Turneul de la Cluj i-a dat încredere pentru următoarele turnee, jucătoarea precizând: „Este minunat să câștig al 17-lea titlu, mai ales aici, în România, toată lumea a fost minunată. Aș vrea să revin aici. A fost un meci bun și o săptămână foarte bună.”

În cele cinci meciuri jucate de Karolína Plíšková la Cluj nu a pierdut niciun set și a pierdut doar 28 de game-uri. Toate victoriile ei au fost obținute în două seturi. Pliskova a jucat la Cluj cu Sinja Kraus, Camila Osorio, Sara Errani, Harriet Dart și Ana Bogdan. Ultimul trofeu câștigat de jucătoarea din Cehia a fost în 2020, la Brisbane.

Sigur, dacă joci doar la turneele mari e dificil pentru că sunt jucătoare foarte bune în primul și al doilea tur. Așa că am zis să mă îndrept spre un turneu mai mic, deși nu a fost deloc un turneu ușor. A fost un tablou puternic.

Chiar dacă nu a câștigat finala, Ana Bogdan a reușit să aducă emoții pozitive publicului din România toată săptămâna. Jucătoarea din România a avut parte de meciuri grele și a reușit să treacă peste multe momente stresante, cu eleganță și determinare.

Le mulțumesc mult fanilor. Am trăit o săptămână incredibilă aici. Mi-au arătat atât de multă iubire și mi-au transmis atât de multă energie încât nu am cuvinte să le mulțumesc. Aș vrea să privesc partea plină a paharului și să mă gândesc la momentele în care mi-am depășit multe limite în aceste zile și chiar sunt recunoscătoare pentru munca pe care am depus-o ca echipă și pentru ce am realizat în aceste ultime săptămâni. E doar început de drum și, cu siguranță, dacă voi munci în continuare la fel, va fi un drum lung și frumos pentru noi.

Munca multă și determinarea constituie, în esență, al șaselea simț al femeii sportive din turneul Transylvania Open. În fond, totul e despre simțuri – să simți aerul ce trece odată cu mingea lovită cu peste 80 km/h, să auzi strigătul jucătoarei care dă tot ce are mai bun la fiecare lovitură, să auzi încurajările publicului și bucuria lui la finalul zilei, să guști apa care pare mai dulce după o victorie, să simți mirosul terenului la început de zi, să atingi mingile și să încerci care sare mai aproape de victorie, să te vezi învingător chiar dacă nu ai plecat cu un trofeu – și nu în ultimul rând: să simți dorința să muncești în continuare, pentru ceva mai mare ca tine, pentru ceva important și care vrei să fie al tău. Acesta a fost jurnalul nostru și trecerea în revistă a celor 6 simțuri ale femeilor care au fost săptămâna trecută la turneul WTA 250 de la Cluj. 

 

P.S.: 1-9 februarie 2025 – salvați data în calendar – următorul turneu Transylvania Open de la Cluj se anunță mai spectaculos, iar noi abia așteptăm să surprindem în imagini și cuvinte momente de neuitat. 

 

P.P.S.: Nu uita: 1-9 februarie 2025.

Scroll to Top